
Acum imi vine in minte scena din matrix, cand Oracolul ii prezice lui Neo ca va sparge vaza si apoi ii spune, amuzata foarte: “da, dar intrebarea … este: ai mai fi spart-o, daca nu ti-as fi zis?” aicea e!
Pana la urma, suntem predestinati sau pre-conditionati sa facem lucrurile pe care le facem?
Gata ca azi e zi scurta si prea multa filozofie cade greu la stomach :P
"Cautand in aer prada,
O pisica trece strada
Si e neagra, vai de noi,
Chiar si veacul se opreste
Si privind-o, se gandeste
Cum s-o stearga inapoi!
Ca un om fara de minte,
Numai eu merg inainte.
Toti imi striga, esti nebun ?
Dar de ce imi este draga
Si iubesc pisica neagra,
Asta n-am cum sa le-o spun.
Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreaga
C-ai avea pe inserate
Ochii de pisica neagra,
Daca tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu sa fii,
Taie-mi calea viata toata,
Si de zece ori pe zi."
5 comentarii:
Pre-conditionati, zic eu.
Nu mai canta Pasarea...
ok. si eu ziceam la fel.
(pana aici e bine)
dar cu riscul de a parea batuta'n cap: la care Pasare te referi? /:)
Vin de la examenul oral de retorică... hahaha... nu mă ţin genunchii de poezie la ora asta.
Întrebarea din Matrix a fost cu mare şiretlic, lucrurile, din punctul meu de vedere sunt mai simple: viaţa este un lung şir de decizii şi consecinţe. "şmecheria" este să-ţi asumi responsabilitatea. atunci vei fi mai atent şi vei anticipa... spartul vazei.
o seară bună.
poezia = Baniciu = Colibri :))
s-a lamurit treaba cu Pasarea...
examen de retorica... si eu care abia mai fac conexiuni la ora asta :((
..."consecintele faptelor noastre"...
parca am lasat si eu pe undeva cuvintele astea...
nici eu nu mai cuplez, de conexiune nu poate fi nici vorbă! hahaha.
am mai băut şi o cană de vin fiert, nu mai răspund de ce scriu şi parcă nici tastatura nu-mi mai răspunde...
seară faină!
Trimiteți un comentariu