vineri, 31 iulie 2015

Relax, it all comes back to you in the end

Stau pe spate si visez. adica nu intreprind nimic ca sa fortez cumva mersul domol al lucrurilor, desi nu imi place incotro merg ele - incet dar sigur. ma gandesc ca in ultima instanta - pot spune "stop joc" si gata. cati nu or fi gandit ca mine... si de fapt nu multi pot sa dea stop joc. Poate ca te adaptezi cu situatia oricat de mizera si deplorabila? poate cazi in indiferenta? poate uiti ca spuneai odata ca mai ai si optiunea asta, poate nu ti se mai pare o optiune demna, poate te cuprinde frica, poate... Orice se poate! de aia e bine sa stai pe spate... si sa visezi, cat inca o mai poti face. 
Vedem noi dupa aia ce mai e de facut. 
Intotdeauna mai e ceva de facut, oricat de putin, oricat de nesemnificativ.

mai nou ma surprind gandind ca mai am pictura. da, pot sa pictez, pot sa ma pierd si sa ma regasesc in lumea aia din panza. 
Si de ce nu o fac? Ce astept? 
Apocalipsa sau ce???
poate astept doar sezonul rece... da, si asta e posibil. ;)

joi, 9 iulie 2015

Spuma spumelor

   Prima data am auzit expresia asta in facultate, la seminarul de drept comercial, cand profu - Ghe Piperea, ne explica cum nu vom face fata in meserie decat daca suntem "La creme de la creme" sau daca avem proptele serioase. Cum in cazul meu ambele scenarii erau ratate - am stiut, daca pana atunci nu imi picase fisa, ca nu voi fi avocat practicant! mno.
E bine sa stii din timp pe ce te bazezi.
Evident ca nu la asta m-am gandit cand am vazut poza... ci mi-a venit o pofta subita de cafea cu lapte, un caffe latte ceva... apoi mi-a venit "La creme de la creme" si un gust amar pe cerul gurii. Gustul nerealizarilor.
Ciudate conexiuni mai face si creierul, ma arunca inainte si inapoi pe firul vietii si apoi ma lasa perplexa undeva in prezent dar intr-o stare latenta a prezentului, ceva mai aproape de vis decat de realitate. Ca o semi-pareza din care ma uit la viata mea ca la un film al carui titlu sigur nu ar fi "Spuma spumelor"...

miercuri, 24 iunie 2015

A plecat de acasa



O durere in oase,
Si una in coaste.
Impreuna fac cat o inchisoare dureroasa.
Insa inima a plecat de acasa...

Ma intreb pe unde umbla.
De ce a plecat, stiu:
Se simtea nefolosita.

O inteleg.

Oare se mai intoarce?

luni, 22 iunie 2015

Teoria consumerismului

Zilele astea imi vine greu sa ma adun, asa ca am hotarat sa ma las imprastiata peste tot. 
Noptile e si mai rau. 
Noptile ma consuma, ma tem ca n-o sa mai ramana din mine nimic si pentru tine.

banuiesc ca tie nu iti pasa daca ma consum eu singura sau ma consuma noptile nedormite, nu iti pasa nicicum.
Suntem consumatori sau consumati. Nu exista cale de mijloc, nu exista zona neutra.
Atunci asa ramane.

joi, 18 iunie 2015

Am stiut de la inceput

Am stiut. Nu ma intreba cum, pur si simplu - am vazut totul, cum o sa fie, cum o sa se termine, cum o sa taci, ce n-o sa faci...

De ce atunci? ma intrebi.

De ce nu? iti raspund.

miercuri, 17 iunie 2015

Schimbam cuvinte

Atat. Schimbam cuvinte intre noi, intre ele... si in felul asta ne apropiem de esenta lucrurilor, de esenta noastra, de Esenta. Comunicarea e esentiala. In felul asta ajungi sa te cunosti si sa cunosti aspecte pe care altfel nu le-ai fi putut banui. O idee transmisa si inteleasa e mai frumoasa uneori decat o poezie. 
Asta a fost o idee. cred.

joi, 23 aprilie 2015

Nejustificat

Pictez
Cu amintiri recente peste imaginea ta
Care nu vrea sa se stearga
Au trecut peste ea ploi
Si vant
Si ninsori
Si tot degeaba.

De ce nu mori?

joi, 16 aprilie 2015

Padurea adormita

mai lipsesc doar unicornii... dar in rest povestea e acolo. si cand te gandesti ca cine a facut poza asta, adica Dorin Bofan, a fost acolo, a vazut cu ochii lui, a respirat aerul ala, a simtit pe viu magia! e ceva...
timp incremenit in frunze, ai impresia ca pana si suflarea incetineste cand esti acolo. 
eu ma astept sa apara de undeva din clipa in clipa unicornii... si nu pentru ca as avea unicorni pe creier, nu. ci pentru ca am patruns cumva printr-o fisura in timp, in universul lor de basm. 
si totul datorita unei imagini. uitasem cata putere nerostita e intr-o imagine. 
este. :)

miercuri, 8 aprilie 2015

Super Unicorn

No one sees me/ Nobody cares. 
I can cry all I want. 
But I do not want to!
ma vad pe mine cum stau eu comod si bine in lumea mea de vise, filme, desene, muzici si povesti... bah, cum de mai traiesti?!? tu traiesti?? sau ce faci aici?
nu stiu. ma uit in jur... si ma inchid in mine.
nu e bine!
eh...

miercuri, 25 martie 2015

Afurisenia Pamantului

Eu eram ea. Afurisenia! dar acum fiind vorba intre noi - nu e nicio mare scofala sa fii afurisit. Doar ca nu ai incotro. Esti asa pt ca nu poti fi altcumva. Mie mi-e f clara partea asta, mai ales ca atunci cand simt Afurisenia, simt si ca nu ma pot controla. Si sufar. Si nu e vina mea.  

AFURISÍ vb. 1. v. excomunica2. v. blestema

Deci a fi afurisit inseamna ca cineva... a aruncat anatema asupra ta. Nu a fost alegerea mea. Sau a fost? Adica a trebuit sa fac ceva ca sa atrag Afurisenia asupra mea, si atunci inseamna ca am meritat-o??? E greu de spus - ce a fost mai intai - Piaza rea sau Afurisenia? 

miercuri, 28 ianuarie 2015

just like Alice

Cel mai frumos , spectaculos, miraculos basm... imediat dupa "Tinerete fara batranete si Viata fara de moarte", este "Alice in tara minunilor". Trebuie sa avem curajul de a ne urma visele oriunde ne poarta ele.
Visele sunt importante... sunt aerul in care sufletul nostru respira :) sunt de baza. 
Ce te faci atunci cand nu le mai ai?!? 
Le resuscitezi cu orice pret. Altfel sufletul moare... si un suflet mort e o boala infioratoare!

duminică, 4 ianuarie 2015

Noaptea nu-i ca ziua

In fiecare noapte ma tem ca am s-o iau razna, in fiecare dimineata imi dau seama ca nu se va intampla.
Inca un an, inca o trecere... nicio schimbare notabila.

vineri, 12 decembrie 2014

B. de la Baron

" caci latura sa mic-burgheza - comoditate si pasiune pentru carti..."
Henry De Montherlant - Cazul Exupѐre
pai am citit asta si mi-am amintit ca stra-strabunicul era Baron, adica nobil de-a dreptul.
de aici lenea mea si fitzele de mare clasa. 
chiar asa - mama lui Papicu (adica bunicul - vezi poza, unde avea 18 ani!) era fata de Baron, Zoe B. Georgescu, unde B. era de la Baron.

Asa se explica de ce mie imi repugna orice munca pe care o consider injositoare - curatenie, piata, cratita. 

dar nu se explica cum de strabunica, fata de Baron, era mai gospodina si bucatareasa ca toata Fundatura in care a trait. hm. 

luni, 13 octombrie 2014

O gura de aer

... sau posibilitatea unei evadari, o fereastra deschisa spre o alta viata. ca atunci cand deschizi geamul doar putin, te uiti afara, respiri si parca ai iesi dar e asa de bine inauntru, chiar daca esti pe marginea ferestrei si te uiti in lungul strazii la trecatori - nu inseamna neaparat ca vrei sa fii acolo. poate le vrei pe amandoua - si confortul dinauntru si senzatia ca poti fi afara...
Adica el e pentru mine o gura de aer? mai degraba o fereastra deschisa spre o viata care desi nu este a mea, mi se ofera ca o alternativa la existenta mea domestica, o pata violenta de culoare care da contrast si culmea - mai multa savoare vietii mele linistite.

Trebuia sa ne vedem vineri seara, voiam sa il vad desi stiam ca e posibil sa nu-mi iasa figura, am zis ca DA, ca si cum zisul ar fi putut schimba ceva. dar am uneori senzatia ca daca spun - e ca si cum as prinde cu un ac spusa in planul realitatii, si nu se mai poate dezice realitatea de mine. nah.

cand a devenit evident ca nu o sa fie, i-am dat mesaj - un mesaj putin penibil, dar penibil de sincer (aia e sunt sincera, enervant de sincera, plictisitor de sincera *&^%$#@!~ ). Imi parea rau ca n-o sa fie. apoi mi-a parut si bine, cumva, ca am un motiv sa nu ne vedem, sa mai amanam... 
As always "pleasure delayer" :P
Imi parea bine ca o sa fie alta data dar in final, analizand - mai mult decat era cazul - mi-am dat seama ca imi pare rau si ma simt vinovata pentru ca mi-a parut bine. WTF?!? 
Vreau sa ma bucur adica si de confortul meu dar si de adrenalina pe care o simt cand ies din zona mea de confort. Vreau prea multe si prea multe nu ma satisfac.
Ce sa ma fac? 

marți, 30 septembrie 2014

1946 Calea Grivitei

Aveau aici 22 si 21 de ani. Mai are rost sa spun ca iubire ca a lor eu nu am sa mai vad? Casnicie ca a lor nici atat. 
Ne adunam noi cei ramasi: copiii, nepotii - la cate un parastas si ne amintim cu drag de ei. 

Erau atat de tineri... 

Ei si-au trait vietile frumos si au sperat pentru noi la mai bine. "Mai bine" asta e tare relativ :))) 
Om duce-o noi "mai bine" decat au trait ei, dar in mod sigur  o ducem rau la multe capitole pe care ei le-au bifat, probabil fara sa fie pe deplin constienti de asta si de cat de bogata era viata lor pe atunci. 

Poate ca tind sa idealizez vremurile de atunci si viata aia de dupa razboi. Dar in mod sigur regret SIMPLITATEA lucrurilor de atunci... 
           ...si aerul muuult mai curat ;) 

miercuri, 24 septembrie 2014

Jack Daniels

 de fapt Baileys Irish Cream...
fu f bun, dar nu vreau sa-mi creez alte obiceiuri proaste pe langa alea pe care le am. raman la vinul rosu sec si la cafeluta mea zilnica. 
ce nu te omoara te face mai puternic - se aplica la multe dar la consumul de alcool - sigur NU.

luni, 15 septembrie 2014

Another day in paradise

... adica in sanul familiei. Weekend at home. teoretic suna bine insa cumva reusesc sa le stric pe toate - weekendurile astea. probabil e tensiunea acumulata in timpul saptamanii care erupe spectaculos cand ti-e lumea mai draga, sau mai linistita... cumva Universul echilibreaza niste conturi. 
Ii ranim cel mai rau, mai adanc, mai fara mila si mai adesea pe cei care ne sunt mai dragi si de a caror afectiune suntem siguri - altfel nu am risca sa ne aratam adevarata fata, daca nu am fi siguri ca vom fi iertati in final. 
Infecta natura umana - marsava cu cei apropiati, falsa si amabila cu societatea. 
Convenabil... sa dau vina pe natura umana. 
Cand o sa-mi asum responsabilitatea pentru actiunile mele indoielnice?!?
Se cheama maturizare. Am fentat-o destul si se pare ca astept un cataclism sa ma trezeasca la viata. 
Asta scriam acum 6 ani. 
Tot acolo sunt. 

duminică, 24 august 2014

joi, 24 iulie 2014

Primul pas.

Cel mai simplu ar fi fost sa nu faca acel prim pas. pasul odata facut nu mai putea fi desfacut. Clar. si in momentul ala - o groaza de alte mecanisme s-au pus in miscare, totul semana acum cu un mare Domino ale carui piese cadeau una dupa alta fara posibilitate de oprire.
Din moment ce nu putea fi oprit "mecanismul", nici nu avea rost sa i te opui. Acum trebuia sa se lase in voia lui... indiferent unde o ducea.
Se cerea putina incredere, un strop de inconstienta si cam atat.
A, si nu trebuia sa regrete acel prim pas. 
Isi dadea seama acum ca doar primul pas, doar atat - fusese decizia ei. Restul erau urmari firesti, consecinte directe ale acelei prime mutari. Practic nici nu mai depindeau de ea.
Ea a ales daca sa-l faca sau sa nu il faca, acel prim pas, stiind prea bine unde duce drumul ales. Chiar stia?

joi, 19 iunie 2014

Red

"Red is the color of gods."

Este ceva legat de culoarea asta... o energie aparte. Te trimite cu gandul la foc, la inceputuri, la sange, viata, sex, moarte... la de toate!

Culoarea totala, cum ar veni.

Eu fiind palida, ma avantajeaza ;) 

...fiind berbec /cum e si Russel Crowe/ imi e benefica.

fiind dinamovista :))) cum nu multi mai sunt, ma si imbrac in ea.

Me and Red - the perfect couple.