luni, 13 octombrie 2014

O gura de aer

... sau posibilitatea unei evadari, o fereastra deschisa spre o alta viata. ca atunci cand deschizi geamul doar putin, te uiti afara, respiri si parca ai iesi dar e asa de bine inauntru, chiar daca esti pe marginea ferestrei si te uiti in lungul strazii la trecatori - nu inseamna neaparat ca vrei sa fii acolo. poate le vrei pe amandoua - si confortul dinauntru si senzatia ca poti fi afara...
Adica el e pentru mine o gura de aer? mai degraba o fereastra deschisa spre o viata care desi nu este a mea, mi se ofera ca o alternativa la existenta mea domestica, o pata violenta de culoare care da contrast si culmea - mai multa savoare vietii mele linistite.

Trebuia sa ne vedem vineri seara, voiam sa il vad desi stiam ca e posibil sa nu-mi iasa figura, am zis ca DA, ca si cum zisul ar fi putut schimba ceva. dar am uneori senzatia ca daca spun - e ca si cum as prinde cu un ac spusa in planul realitatii, si nu se mai poate dezice realitatea de mine. nah.

cand a devenit evident ca nu o sa fie, i-am dat mesaj - un mesaj putin penibil, dar penibil de sincer (aia e sunt sincera, enervant de sincera, plictisitor de sincera *&^%$#@!~ ). Imi parea rau ca n-o sa fie. apoi mi-a parut si bine, cumva, ca am un motiv sa nu ne vedem, sa mai amanam... 
As always "pleasure delayer" :P
Imi parea bine ca o sa fie alta data dar in final, analizand - mai mult decat era cazul - mi-am dat seama ca imi pare rau si ma simt vinovata pentru ca mi-a parut bine. WTF?!? 
Vreau sa ma bucur adica si de confortul meu dar si de adrenalina pe care o simt cand ies din zona mea de confort. Vreau prea multe si prea multe nu ma satisfac.
Ce sa ma fac? 

marți, 30 septembrie 2014

1946 Calea Grivitei

Aveau aici 22 si 21 de ani. Mai are rost sa spun ca iubire ca a lor eu nu am sa mai vad? Casnicie ca a lor nici atat. 
Ne adunam noi cei ramasi: copiii, nepotii - la cate un parastas si ne amintim cu drag de ei. 

Erau atat de tineri... 

Ei si-au trait vietile frumos si au sperat pentru noi la mai bine. "Mai bine" asta e tare relativ :))) 
Om duce-o noi "mai bine" decat au trait ei, dar in mod sigur  o ducem rau la multe capitole pe care ei le-au bifat, probabil fara sa fie pe deplin constienti de asta si de cat de bogata era viata lor pe atunci. 

Poate ca tind sa idealizez vremurile de atunci si viata aia de dupa razboi. Dar in mod sigur regret SIMPLITATEA lucrurilor de atunci... 
           ...si aerul muuult mai curat ;) 

miercuri, 24 septembrie 2014

Jack Daniels

 de fapt Baileys Irish Cream...
fu f bun, dar nu vreau sa-mi creez alte obiceiuri proaste pe langa alea pe care le am. raman la vinul rosu sec si la cafeluta mea zilnica. 
ce nu te omoara te face mai puternic - se aplica la multe dar la consumul de alcool - sigur NU.

luni, 15 septembrie 2014

Another day in paradise

... adica in sanul familiei. Weekend at home. teoretic suna bine insa cumva reusesc sa le stric pe toate - weekendurile astea. probabil e tensiunea acumulata in timpul saptamanii care erupe spectaculos cand ti-e lumea mai draga, sau mai linistita... cumva Universul echilibreaza niste conturi. 
Ii ranim cel mai rau, mai adanc, mai fara mila si mai adesea pe cei care ne sunt mai dragi si de a caror afectiune suntem siguri - altfel nu am risca sa ne aratam adevarata fata, daca nu am fi siguri ca vom fi iertati in final. 
Infecta natura umana - marsava cu cei apropiati, falsa si amabila cu societatea. 
Convenabil... sa dau vina pe natura umana. 
Cand o sa-mi asum responsabilitatea pentru actiunile mele indoielnice?!?
Se cheama maturizare. Am fentat-o destul si se pare ca astept un cataclism sa ma trezeasca la viata. 
Asta scriam acum 6 ani. 
Tot acolo sunt. 

duminică, 24 august 2014

joi, 24 iulie 2014

Primul pas.

Cel mai simplu ar fi fost sa nu faca acel prim pas. pasul odata facut nu mai putea fi desfacut. Clar. si in momentul ala - o groaza de alte mecanisme s-au pus in miscare, totul semana acum cu un mare Domino ale carui piese cadeau una dupa alta fara posibilitate de oprire.
Din moment ce nu putea fi oprit "mecanismul", nici nu avea rost sa i te opui. Acum trebuia sa se lase in voia lui... indiferent unde o ducea.
Se cerea putina incredere, un strop de inconstienta si cam atat.
A, si nu trebuia sa regrete acel prim pas. 
Isi dadea seama acum ca doar primul pas, doar atat - fusese decizia ei. Restul erau urmari firesti, consecinte directe ale acelei prime mutari. Practic nici nu mai depindeau de ea.
Ea a ales daca sa-l faca sau sa nu il faca, acel prim pas, stiind prea bine unde duce drumul ales. Chiar stia?

joi, 19 iunie 2014

Red

"Red is the color of gods."

Este ceva legat de culoarea asta... o energie aparte. Te trimite cu gandul la foc, la inceputuri, la sange, viata, sex, moarte... la de toate!

Culoarea totala, cum ar veni.

Eu fiind palida, ma avantajeaza ;) 

...fiind berbec /cum e si Russel Crowe/ imi e benefica.

fiind dinamovista :))) cum nu multi mai sunt, ma si imbrac in ea.

Me and Red - the perfect couple.

joi, 13 martie 2014

Noaptea


Statea cuminte pe craca ei si privea in noapte. In jur se spargeau sute de soapte. Padurea fremata...
Noaptea nu e un timp doar pentru dormit, noaptea e o alta dimensiune - lucrurile capata alte culori, gandurile alta semnificatie. Totul e ca un negativ al unei imagini inofensive care e lumea la lumina zilei. Asta pentru ca noaptea toate iau amploare, capata o a 5-a dimensiune (pe langa alea 3 si a patra = Timpul), noaptea totul devine Mistic.

luni, 10 martie 2014

Teoria golurilor

"...nici nu mai putea fi vorba sa lupti cu ajutorul gandirii impotriva golurilor din suflet."
Thomas Mann - Muntele vrajit

ba consider ca vinovata e chiar gandirea pentru golurile mele. prea multa gandire, prea putina simtire sau actiune. teoretizand totul nu inseamna ca nu mai e nevoie de practica. dar nu e numai gandirea de vina. e o teama care te inchide in tine, care te face sa nu mai vezi bine.
teama care incercand sa se gandeasca pe sine s-a blocat in automatisme. un cerc vicios din care nu reusesti sa iesi si continui sa te rotesti si sa gandesti parca tocmai pentru a nu avea timp sa traiesti. nu pretind ca stiu leacul, in asteptarea unui sens am ametit.



vineri, 10 ianuarie 2014

Fascinatie

"One's own soul, and the passions of one's friends - those were the fascinating things in life."
The Picture of Dorian Gray - Oscar Wilde

cam asta ar fi. 
si totusi...  
traim doar pentru a fi fascinati?

am ajuns sa imi pun mai multe intrebari decat inainte. uneori imi raspund dar aproape niciodata nu sunt multumita de rezultat. caci vine vremea cand ajungi la concluzia ca ai vorbit destul si de pomana. acum trebuie sa asculti. sa taci si sa asculti. 
sa astepti ca raspunsurile la toate intrebarile tale sa vina la tine.
oare trebuie sa mai astept mult? 

marți, 3 decembrie 2013

La castel

La care castel?
Ala din vis.
aaa pai zii asa.

Si oile?
Ce-i cu ele?
Pai ce cauta acolo?
Pasc!
Bine, bine, pasc - dar...
E visul meu - si e cu oi.

Adica vreau sa zic:
Oile sunt binevenite!
Ok. Am inteles :)

Dar cel mai mult imi place copacul care rade.
Nu-i asa?
:))

sâmbătă, 12 octombrie 2013

4 camere numai ale mele

"Ce inima mare!/E ficat de potarniche, Sire...
Nu, nu, eu vorbeam de inima marchizului."

insa acum vorbesc de inima mea. si ale ei 4 camere, colorate, curatate, si numai ale mele.
nu pentru ca nu as lasa pe nimeni in ele, mai intra cate unii, dar daca imi dau dureri de cap, ii invit afara!
Capul bate Inima, in cazul meu cel putin - si asta doar de la o vreme... pentru ca e sensibil si trebuie menajat.
Inima e puternica, si chiar franta - am bagat de seama ca se reface, sechelele urca la cap! aici e problema ;)
in concluzie inima e primitoare si deschisa, tin aerisit si curat in ea ;))) 
Cenzura e la cap. Sef al securitatii - sort of. 
Si poate ca m-as simti in siguranta daca nu as sti ca se intampla uneori ca Inima sa aiba o minte a ei si sa lase ea asa din senin pe orisicine sa patrunda in camarile sufletului.
Prea multa siguranta strica. 

joi, 10 octombrie 2013

Dormind la soare

Nu-mi puneti dop la visare
caci visul ce moare
doare.

ma preling printre ziduri
ma petrec pe stradute
ma adun dintre pietre
ma intind la soare
ma pierd in uitare...

Dorm.
Acum nu mai doare.
Visez oare?

vineri, 13 septembrie 2013

A venit iar toamna

...
mi-ar placea un asa castel la purtator, in care sa ma retrag ori de cate ori lumea asta rea e prea de tot pentru simturile mele exagerate. dar nah... macar pot visa, ascunsa de frunze si ploi in toamna mea. 
empatizez cu melcul asta, si am si motive: si mie imi place ploaia, imi place sa imi petrec timpul mai mult in casa mea, adulmec timid in jur si ma sperii repede. 
dar apoi urmatoarea ploaie ma scoate iar la drum. 

duminică, 28 iulie 2013

Dormi...


"Dormi. Ne-a fost ingaduit somnul..."
/ Toti oamenii sunt muritori / - Simone de Beauvoir

Sa fie somnul e un dar de la zei? Must be.
Un dar menit sa ne aline sau sa ne franga zbaterea continua?

vineri, 26 iulie 2013

"Given to fly" by Piangelo

"Given to fly" by Piangelo
asa am intitulat sculptura asta a mea.  si cred ca in ciuda multitudinii de posibilitati de a o reface, schimba cu totul sau altceva - asa o sa-i ramana numele si starea :) 
e PERFECTA!

mi-am amintit ceva - un coleg de liceu a avut la un moment dat o "relevatie" ;))) vb lui Celentano - pe atunci nu era FB (si ce bine era) dar aveam jurnale si daca nu aveam - caietele de curs puteau fi f bine folosite pe post de jurnale, suport de desen sau altceva. si colegul, care nu va fi numit insa niciodata uitat, notase cu litere de tipar pe caietul lui studentesc de mate:

"SUPRAVISUL A fi un bun prieten.
SUBVISUL A fi un bun coleg."

parafrazand - in cazul meu ar suna cam asa:

SUPRAVISUL Iubirea vietii,
SUBVISUL O relatie acceptabila.

ca tot venise vorba de vise de curand. 
eh... vise.

joi, 25 iulie 2013

alt 3 in 1


1. "Viata e ceea ce ti se intampla in timp ce iti astepti sansa."

pe asta am retinut-o dintr-un film vazut mai demult, am uitat ce si cum. dar mi-a placut resemnarea simpla pe care o lasa sa se intrevada. 

2. "Viata e o cadere pe orizontala."

asta e citita undeva, iar nu-mi amintesc unde si mai rusinos, cine a scris-o! stiu ca am ras cand am citit-o prima data. inca mi se pare foarte tare :D

3. "Viata e clipa dintre doua eternitati." 

iar asta cred ca mi se potriveste cel mai bine. am auzit-o aseara si mi-a placut tare. de aici si alte vorbe precum - "Traieste clipa"/ "Carpe diem" / "Seeze the day" care de fapt inseamna acelasi lucru - tot 3 in 1.

miercuri, 24 iulie 2013

Impostura imposturii

"Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti
ca urletul meu e in realitate un plans."

Impostura - Octavian Paler

asta e.
egzact de aia nu ma plang ci prefer sa urlu - la ei, la luna la oricine se nimereste.
orice doar sa nu plang.
am ajuns o urlatoare.
habar n-au ei.

marți, 9 iulie 2013

later edit last entry

pe scurt: l.e.l.e.

O fi fost siropos textul meu in care anticipam experienta cinematografica Man of Steel (de aia l-am si pastrat scurt, ca sa nu cada greu la diabetici :P si in parte de lene - nu ma tine sa scriu texte kilometrice) insa filmul in sine - numai de dulce nu e. Mi-a picat la ficat ca o bucata de piatra sau otel :D (asta era el). Dar l-as mai vedea o data, cu tot cu 3D si sunet surround si toate cele... 
F serios, prea serios? n-am avut ocazia sa vars o lacrima (eu care plang suvoi si la reluari si la filme pe care le stiu pe dinafara :))) deci uau! 
Avem Superman. Ce facem cu el? 
Sequel? Prequel? 

joi, 13 iunie 2013

HC sau MOS, cum va place!

spoiler alert : atentie - text siropos!!!
... pentru ca e de actualitate, premiera abia pe 21 iunie - insa Superman cel putin din punctul meu de vedere - va fi intotdeauna de actualitate :) deci el e Henry Cavill sau Man of Steel.
Lumea asta are si va avea mereu nevoie de super-eroi. Cu ceva noroc ii mai si gasim din cand in cand ... sau regasim in cazul asta. Dar chiar si atunci cand ii regasim dupa o lunga despartire... ne dam seama ca erau aproape - in inima noastra, si tot ce trebuia sa facem era sa privim in noi... ;)
ps. numar zilele pana la premiera aia *&^%$#@!~