Am visat ca mi-am gasit un loc de casa, acolo sus in stanga… pe dealul ala inverzit, dincolo de cimitir. Imi facusem asa socoteala ca de acolo pot admira in voie toata privelistea portocalie, aerul e mai curat si vine si un iz de ocean de dupa culme… uneori cand e liniste si nu bate vantul se aud chiar si valurile frematand… iar atunci cand bate, copacii spun povesti de demult…Am visat ca erai si tu cu mine, si depanam povesti la gura sobei, in serile lungi de iarna, si imi spuneai o poveste despre o casutza singuratica, cu ferestre larg deschise...
Era cald si bine… si in visul meu se facea ca adormeam, mereu inainte de sfarsitul povestii… asa ca nu stiu sigur cum se termina.
Sau poate ca nu se termina niciodata… e doar o poveste fara de sfarsit… asa ca viata!
Sau poate ca nu se termina niciodata… e doar o poveste fara de sfarsit… asa ca viata!
2 comentarii:
din pacate/fericire viata e o poveste cu sfarsit la care unii adorm.
trebuia sa scriu "Viata" cu V mare, care ea asa in general este o poveste fara sfarsit... si ce e frumos ca mai adormim... mai vine careva si ne mai trezeste :) si tot asa.
Trimiteți un comentariu