miercuri, 15 iulie 2009

G.Klimt


“...nu mai incerca sa multumesti pe toata lumea!”
Sunt de accord ca e imposibil si epuizant… in final – e total inutil!
Si totusi… chiar daca am bagat de seama ca vara e mai greu pe blog, nu ma pot abtine sa nu analizez o chestie – si anume chestia de mai sus. Adica motivul pentru care vreau eu cu tot dinadinsul sa multumesc pe toata lumea – cum zic ei ca fac. Si am ajuns la concluzia ca de fapt ma tem.
Am vazut un film, imi scapa titlul, in care la un moment dat venea vorba de emotiile care ne conduc existenta si care se impart in doua categorii – cele care tin de TEAMA si cele care tin de IUBIRE. E clar care sunt cele benefice si care sunt cele care ne distrug noua viata.
Deci nevoia asta a mea de a face tuturor pe plac – si care se trage din teama de a starni emotii negative in ceilalti, e de fapt o manifestare a nesigurantei mele.
Parca mai poti fi sigur de ceva pe lumea asta…

2 comentarii:

Anonim spunea...

nu asta tre sa fie directia,de c-i multumi pe ceilalti,ci de a fi tu multumita cu actele tale.
nu castigi nici un respect flexibilizandu-te dupA X;Y;Z
mi se pare mai important sa caut solutii .sa aduc argumente sau sa combat,sa am o pozitie pertinenta.
conflictul face parte din viata si este inerent starii de bine,pan' la urma.

silly spunea...

nu de conflict ma tem... ci de nemultumirea muta.
o pozitie pertinenta nu imi garanteaza multumirea interioara. pe cand o stare de bine a celor din jur... care mi se datoreaza - DA.
si oricum, incercarea de a-i multumi - ramane doar atat: o incercare. conflictele sunt o constanta. si alea din afara, si cele dinauntru.