sâmbătă, 25 iulie 2009

S-a intamplat din nou... /.\/.\

Ziceam ca nu am incredere in nimeni, nici in mine - si ei ma contraziceau, ca nu e bine asa. Ca trebuie, nu-i asa, sa avem incredere in toata lumea, pana la proba aia contrarie, care daca vine - iti confirma oricum neincrederea in rasa umana, daca nu - ai iesit in castig! oare? /:(

Pai si nu stiu cum m-au intaratat, ca mi-am zis - hai, mah, sa am eu incredere de data asta, desi dupa cum aratau datele problemei, erau toate sansele ca sa mi-o iau grav in plex, da' am bagat de seama ca asa imi place mie, la risc... si inca unu' consistent, ma sabotez eu pe mine - ca si cum m-as teme ca mi-o iau altii inainte. Iti sta mintea'n loc nu alta!!!

Acuma nu stiu daca intr-adevar eu in fundul sufletului meu chiar am avut incredere... sau doar am pretins ca am si m-am purtat ca atare, cu ochii la panda dupa proba aia de care ziceam. Pentru ca imi dau seama ca atunci cand a comis josnicia, n-am fost prea socata in forul interior, ba mai grav... ceva din mine se bucura ca uite - e asa cum banuiam, nu merita sa-ti pui increderea in cineva asa, pur si simplu. Ce zic io suna putin bolnav, nu? Adica sa zici ca te bucuri cand cineva ti-o face asa pe fata, si fara manusi... suna cam sado-maso. Dar daca prevazusem magaria, se mai poate chema ca mi-a inselat increderea? Pai nu s-a purtat exact cum ma asteptam s-o faca??? Sau mai bine spus - care incredere??? ca daca intr-adevar mi-as fi pus increderea in el - pai trebuia sa fiu distrusa... macar ranita grav in orgoliul meu, in splina pe undeva!!! Nu sunt deasupra oricarei tradari de genul ( nu e vb de tradare in dragoste - ci de tradarea unei doze de incredere pe care trebuie totusi s-o fi avut in ala ca sa-i dau puterea, in ultima instanta, sa-mi faca rau ) dar de data asta chiar aveam nevoie de o confirmare, de inca una, ca oamenii nu se ridica aproape niciodata peste nivelul asteptarilor pe care le ai de la ei. Si ca daca te astepti la ceva rau, marsav, josnic... they always deliver!

In concluzie, nu sunt suparata pe individ.
E ca si cum Iisus s-ar fi suparat pe Iuda pt ca L-a vandut. Pai n-avea cum, doar stia ca asa se va intampla. Dar cum eu nu ma consider Iisus, asta ar mai lipsi, sunt suparata pe mine - ca sunt Proasta si ca tin cu tot dinadinsul sa-mi distrug viata. Am in mine un drac care daca il "scap din ochi", pana sa ma dezmeticesc eu, ma duce naibii cu totul, si nici nu are nevoie de increderea mea ca sa dea gata treaba asta.

2 comentarii:

inexprimabil spunea...

Eu inca merg pe incredere. Cred ca sunt un incasator bun. Dar mai sunt si scorpion...
Oricum, daca asa sta doar in garda, mi-as consuma energia doar ca sa fiu precaut, si de luat, oricum... they will deliver, either way.

Silly Girl spunea...

asa o fi. dar tot fraiera ma simt.
Dar eu sunt berbec... imi place sa dau cu capul, si sa ma ridic doar ca sa mai dau o data :P