marți, 31 martie 2009

Eu cu mine

Ieri a fost ziua mea, de dimineata pana seara :))) toata ziua. Acum gata, a trecut, mai vine la anu' pana atunci poate imi vine si mintea la cap. Si m-au sunat oameni care ma asteptam sa sune, m-au sunat si unii la care chiar ca nu ma asteptam, da' ala pe care il asteptam io....
n-a sunat!
Esti proasta! de ce mai astepti?! Parca io nu stiu ca sunt proasta... nu am asteptat... mai mult am sperat! n-am voie sa sper? Atunci cand te alegi cu fracturi la inima NU! Sperantele nejustificate sunt nocive! si cine tre sa le justifice? Nu cine! Ce! Exista de obicei un comportament care da nastere la sperante mai mult sau mai putin justificate… Tre sa astepti deznodamantul – abia atunci se vede daca au fost justificate indeajuns. Pana atunci ne riscam inimile, ne jucam sufletele pe vorbe frumoase si gesturi ambigue…

Pai nu tu i-ai spus sa nu te mai caute???
Nu credeam ca o sa ma ia in serios…
Uite ca te-a luat.
Hei, poate a uitat… oamenii mai uita... uitarea e sanatoasa... unii oameni mai si mor...
Da, pai asa ma gandeam si io.
Ce?
Ca poate a murit!
Tu nu esti sanatoasa, stiai asta? Da, e un fapt stiut si general acceptat... dar din pacate tot nu ma fereste de iluzii… De alea tre sa te feresti singura, dar poate tocmai de aia… Egzact! Acum intelegi de ce i-am zis sa ma lase in pace?... Nu chiar! Dar ce mai conteaza…

Un comentariu:

Minos spunea...

Iaca in finalul postarii o mostra de gandire feminina; si nu e un eufemism.
Cred ca prin nesunatul ala s-a evitat un moment penibil, o chestie facuta ca sa fie. poate