Desenele lui MC Escher mi-au parut intotdeauna o fereastra deschisa spre o alta lume, o lume in care iluzia devine realitate…
Asta poate nu ar fi un lucru chiar asa de bun in lumea noastra. Probabil ne-am pierde definitiv simtul realitatii nemaistiind care este limita dintre vis si realul-concret.
Am cadea intr-o stare de perpetua mirare ? sau creierii ni s-ar scurt-circuita in fata imposibilitatii de a intelege contopirea miraculoasa a iluzoriului cu lumea guvernata de legile fizicii ?
Limitele intelegerii umane… de ce trebuie TOTUL inteles? explicat? disecat? atins? murdarit?...
De ce ne ucidem visele doar pentru ca nu pot fi mancate pe paine?
3 comentarii:
De ce suntem asa de pesimisti cand putem fi optimisti, de ce vedem sfarsitul inecati atunci cand da apa pe afara din pahar ???
De ce facem noi teoria chibriturilor si filozofam pe tema (sau de teama?) sentimentelor.
OK sunt rau, e blogul tau dar...
pai tocmai pentru ca e blogul meu, in primul rand e un "dialog" al meu cu mine, si in cazul de fata un protest mut nascut cum ziceai - din teama fata de sentimente!
De ce nu pot sa ma bucur de ele asa cum imi sunt date? De ce ma tem???
P.S. "de ce vedem sfarsitul inecati atunci cand da apa pe afara din pahar ???" - pentru ca paharul asta e paharul meu! pt tine e doar un pahar, pt mine ... e un OCEAN.
dar cuvintele tale SUNT o invitatie la visare. şi da. se aud valurile OCEANULUI. :)
Trimiteți un comentariu