sâmbătă, 29 august 2009

Ploua infernal... refren banal.




Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau in luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene in creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
...
Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia.
Tu ma strigai din urma:
raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...
...
N.Stanescu

2 comentarii:

rebelu spunea...

imi place tare mult poezia asta!

silly me spunea...

mie imi place mult ploaia.
ok, si poezia asta.