joi, 23 aprilie 2009

Mix-story

Povestea mea incepe cu un botez… un botez imparatesc… un botez la care au fost invitate toate feţele imparatesti de prin imprejurimi, si, la loc de seama, ursitoarele, 7 la numar... doar ca asa de multa lume a venit neinvitata, incat nu au mai ramas scaune ... era si atunci o criza, criza de distractii si ocazii de cantec si voie buna… oamenii munceau, mancau, se casatoreau, faceau copii si mureau – nu mai statea nimeni sa analizeze si sa ajunga la concluzia ca ar mai trebui sa fie ceva intre astea elementare. Cum ar veni, lumea nu pierdea timpul cu rascolitul rahatului, de aia nici nu mirosea asa urat. Totul era limpede si la locul lui, doar ca putin prea serios.
Botezul fetei de imparat – pica tocmai bine.
Ursitoarele fiind VIP-uri, au intarziat mult peste sfertul de ora academic, despre care nu credem ca ar fi stiut pe vremea aia, ca inca nu erau academii… asa ca atunci cand au aparut – shock!!! Nu mai erau scaune!!!
6 ursitoare au incaput pe o bancuta, dar a saptea, avand un dos mai lat, a ramas in picioare. Pai da, ca pe langa feţele imparatesti. au fost si dosuri – tot pe-atatea.
Se manca si se bau trei zile in sir, pana se umplura toate burtile, iar mintile se ametira incat bietii oameni nu mai stiau ce fac acolo si ce zi este. Pe vremea aia era destul de grav sa petreci pana uiti de tine. Azi asta e de fapt scopul petrecerii… dar sa revenim.
Scopul petrecerii imparatesti, era sa-si boteze vlastarul. Pentru asta – ursitoarele se aliniara si incepura care mai de care sa ureze cate-n luna si in stele…
Primele au fost rezonabile. Ba chiar bine-voitoare, de ce sa nu recunoastem!
...a saptea ursitoare insa, pesemne vrand sa se razbune, i-a urat in primul rand sa puna numai intrebari tampite, si la momente cu totul si cu totul nepotrivite, cum ar veni “sa dea cu băţu’n balta”, i-a mai prezis sa aiba mainile sparte, da' sparte in asa hal - incat sa-i scape ursitul printre degete de fiecare data…
…de fiecare data??? hai, fie, nu chiar de fiecare data, doar de fiecare data pana la aceasta data!
Ma rog.
Oricat au incercat s-o imbuneze imparatul si imparateasa, nu putura schimba cele ursite.
Insa una din cele 6 ursitoare, care tocmai fusese la toaleta, auzind cele ursite de surata ei, se ascunsese pentru a putea schimba cate ceva pe ici pe colo, iar acum, iesind din ascunzatoare se apuca si schimba povestea… o dadu pe Matrix. Nu mai era Ursitoare, ci se numea Oracol, si zise catre copila:
Dar nu-i nimic… u take this cookie, and I promise u, as soon as you’ll step outside that door, you’ll start feeling better. You’ll remember you don’t believe any of this fate crap. You’re in control of your own life. Remember?
Ok, ok, faza cu usa a fost cu “copy/paste” din memorie, nu-si are rostul aici - da’ ramane idea! Si ideea e ca nu poti da toata ziua vina pe soarta, ca nu e chiar asa. Zau!

6 comentarii:

Blogger spunea...

nu stiu care e morala dar la faza asta i-a urat in primul rand sa puna numai intrebari tampite am izbucnit in ras si am improscat monitorul cu cafea ;D

Silly Girl spunea...

cred ca asta a fost cel mai tare comment pe care mi l-a lasat cineva pana acum! :)

m2 spunea...

deeeeci si ursitoarele merg la toaleta?!? :)

2."Si ideea e ca nu poti da toata ziua vina pe soarta">>> cativa oameni traversau un lac intr-o barca. vine o furtuna si scufunda barca. toti din barca incep sa inoate catre tarm, numai unul se tot zbatea si ridica mainile catre cer implorand pe Dumnezeu sa-l scape.
unul din cei care inotau ii spune:
- omule, nu mai tipa atata, lasa, ca ai sa scapi!
- multumita lui Dumnezeu?
- da, multumita lui Dumnezeu si mainilor tale.

silly spunea...

:))) deci io sa pun mana si sa invat sa inot!

Blogger spunea...

:)))

cam fara nici o legatura dar mi-am amintit citind comentariul lui m2

era intr-o carte de vonnegut un tip usor nebun si se duce la opera si era o scena in care un cuplu e inchis intr-o chestie si raman fara aer si... incep sa cam moara
si aia cantau acolo suferinta nedreptatea si asta se ridica in picioare si spune: nu mai cantati! o sa rezistati mai mult dc incetati sa cantati :))))

rad si acum cand imi amintesc

Silly Girl spunea...

io mi-am cumparat U.Eco ca ma "disperase" did... si muream de ciuda ca tot ce citisem io de el era "Cum se scrie o lucrare de licenta", da' tre sa cumpar si o carte de vonnegut ca nu se mai poate. :))