Mix-story

Povestea mea incepe cu un botez… un botez imparatesc… un botez la care au fost invitate toate feţele imparatesti de prin imprejurimi, si, la loc de seama, ursitoarele, 7 la numar... doar ca asa de multa lume a venit neinvitata, incat nu au mai ramas scaune ... era si atunci o criza, criza de distractii si ocazii de cantec si voie buna… oamenii munceau, mancau, se casatoreau, faceau copii si mureau – nu mai statea nimeni sa analizeze si sa ajunga la concluzia ca ar mai trebui sa fie ceva intre astea elementare. Cum ar veni, lumea nu pierdea timpul cu rascolitul rahatului, de aia nici nu mirosea asa urat. Totul era limpede si la locul lui, doar ca putin prea serios.
Botezul fetei de imparat – pica tocmai bine.
Ursitoarele fiind VIP-uri, au intarziat mult peste sfertul de ora academic, despre care nu credem ca ar fi stiut pe vremea aia, ca inca nu erau academii… asa ca atunci cand au aparut – shock!!! Nu mai erau scaune!!!
6 ursitoare au incaput pe o bancuta, dar a saptea, avand un dos mai lat, a ramas in picioare. Pai da, ca pe langa feţele imparatesti. au fost si dosuri – tot pe-atatea.
Se manca si se bau trei zile in sir, pana se umplura toate burtile, iar mintile se ametira incat bietii oameni nu mai stiau ce fac acolo si ce zi este. Pe vremea aia era destul de grav sa petreci pana uiti de tine. Azi asta e de fapt scopul petrecerii… dar sa revenim.
Scopul petrecerii imparatesti, era sa-si boteze vlastarul. Pentru asta – ursitoarele se aliniara si incepura care mai de care sa ureze cate-n luna si in stele…
Primele au fost rezonabile. Ba chiar bine-voitoare, de ce sa nu recunoastem!
...a saptea ursitoare insa, pesemne vrand sa se razbune, i-a urat in primul rand sa puna numai intrebari tampite, si la momente cu totul si cu totul nepotrivite, cum ar veni “sa dea cu băţu’n balta”, i-a mai prezis sa aiba mainile sparte, da' sparte in asa hal - incat sa-i scape ursitul printre degete de fiecare data…
…de fiecare data??? hai, fie, nu chiar de fiecare data, doar de fiecare data pana la aceasta data!
Ma rog.
Oricat au incercat s-o imbuneze imparatul si imparateasa, nu putura schimba cele ursite.
Insa una din cele 6 ursitoare, care tocmai fusese la toaleta, auzind cele ursite de surata ei, se ascunsese pentru a putea schimba cate ceva pe ici pe colo, iar acum, iesind din ascunzatoare se apuca si schimba povestea… o dadu pe Matrix. Nu mai era Ursitoare, ci se numea Oracol, si zise catre copila:
Dar nu-i nimic… u take this cookie, and I promise u, as soon as you’ll step outside that door, you’ll start feeling better. You’ll remember you don’t believe any of this fate crap. You’re in control of your own life. Remember?
Ok, ok, faza cu usa a fost cu “copy/paste” din memorie, nu-si are rostul aici - da’ ramane idea! Si ideea e ca nu poti da toata ziua vina pe soarta, ca nu e chiar asa. Zau!