Muschii maseteri

Recunosc, am o slabiciune:
Muschii maseteri – da, frate! nu pectoralii, nu fesierii… maseterii.

ma termina cand ii vad cum se-ncordeaza, cel mai bine se vad din pozitie semi-profil, spate.
Bine, dupa ochi, maini… vin maseterii.

Nota explicativa
“Vorba ii este data omului, tocmai pentru a-si ascunde uneori gandul…”

zicea cineva intr-o poveste cu faraoni...

Uneori imi pare ca marea parte a intelepciunii mele de viata, mi-am luat-o din povesti.

Asta ma amuza foarte… Viata e si ea o carte de povesti … inca nescrise.
in cazul de fata – cuvintele imi sunt date pentru a-mi alunga gandurile…
fiecare insemnare e un fel de diversiune. Deci , nu va asteptati la dezvaluiri revelatoare… n-or sa fie. Povesti , da. Pe astea le respir… condimentate cu ironie la rece si umor sec :)
La sfarsitul zilei sunt o fiinta framantata de ganduri. Unele mai incalcite decat altele.

Bine ca am cuvintele…