Atunci i-a dat prin cap ca poate nu are sa se schimbe niciodata, ca poate asta e tot ce poate da… nu toti oamenii sunt facuti sa traiasca impreuna... mai sunt si aceia… care merg singuri pe drumul lor, indiferent cat de greu si tacut e urcusul,
indiferent cat de lung si urat e coborasul…
Un gand prea negru pe care nu-l putea inghiti din prima.
Mai intai trebuia acceptat faptul ca pentru el nu mai e nici o speranta.
Asa ceva nimeni nu poate accepta fara impotrivire.
“Nu!” isi spuse “mai e timp, inca nu a sosit clipa…”
Clipa... proverbiala clipa...
Era in negare.
joi, 1 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu