marți, 30 iunie 2009

Haosul... imi vine ca o manusa


Zilele astea m-am privit asa obiectiv/ sau ma rog, am incercat. E greu daca nu imposibil pentru o fiinta umana sa fie obiectiva, cu atat mai putin cand e vorba despre persoana ei. Mi se pare si normal de altfel. Nah! Are si omu’ limitele lui. Desi cred ca acolo in forul lui interior se formeaza asa ca in vid o parere cat se poate de obiectiva despre sine, da’ aceasta parere nu poate parasi forurile interioare, adica nu supravietuieste in afara – fiind poluata instant de “factorii de mediu” ca – egoism, orgoliu, invide, mandrie, falsa modestie si alte asemenea “polutii” care se manifesta in relatiile interumane.
Revenind – am incercat sa adopt o pozitie mai putin subiectiva si mai mult indiferenta – si m-am observant eu asa pe mine cum ma agit fara rezultate notabile.
De aici reies doua dileme: de ce ma agit? si ce inteleg eu prin “rezultate notabile”?
Evident ca am si doua pareri, sau poate chiar mai multe dar ma limitez la doua.
Parerea mea este ca ma agit in virtutea entropiei.
ENTROPIE, entropii, s.f. 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice, care creşte în cursul unei transformări ireversibile a lor şi rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile..
Era mai usor de explicat daca entropia ar fi fost o forta opusa inertiei ( in capul meu cam pe acolo e ) o forta care impinge un sistem la haos – care este starea naturala a lucrurilor de altfel.
Deci cum ar veni eu ma agit in virtutea unei forte care ma trage la haos… asta explica si lipsa rezultatelor notabile.

4 comentarii:

alex moldovan spunea...

Speranţa e un câine care dă din coadă pe lângă casa omului.

silly spunea...

te rog, pofteste-l inauntru!

Anonim spunea...

"shoot the dog" [george michael]

Silly Girl spunea...

but "who let the dogs out"[Anslem Douglas] in the first place?!? /:)

this is what I'd like to know!