Ti-amintesti cand mi-ai spus ca nu ne vom desparti pana ce nu ma vei fi invatat tot ce stii?... pana ce nu va fi ramas nici un colt din mine neumblat de tine. Poate ne-am despartit mult prea devreme, nu ti-am dat timp sa-mi strabati toate deserturile…
Din cauza ta nici acum nu stiu sa inot.
De ce credem ca promisiunile sunt scrise in piatra? ca nu mor niciodata? Chiar daca ar fi asa… nu exista tribunal care sa condamne in contul promisiunilor incalcate. Iar daca ar fi – ce pedeapsa ti-as da?
Te-as condamna la inec intr-o mare de lacrimi… insa de mult am incetat sa mai plang pentru tine.
Acum ar trebui sa tai kilograme de ceapa… si nu mai cred ca meriti disperarea mea.
O tin pentru mine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu