- Cine-i acolo
?
?- Nimeni!
- Care nimeni?
Na! ca se daduse de gol.
Izbi cu copita in pamantul tare starnind praful si speriind cateva furnici adormite.
Nu putuse sa-si tina gura incornorata inchisa???
Acum o sa vina dupa el. Parca o si vedea.
Nu sunt prea destepte nimfele astea... dar al naibii de curioase!
Unde sa se ascunda?
Pana sa se faca nevazut, nimfa aparuse la marginea poienii, de dupa un copac scorburos.
Satirul isi tinu respiratia si ramase neclintit.
O vedea cat se poate de clar in lumina lunii de vara...
Sanii inmuguriti ii tresaltau sub haina stravezie de culoarea zorilor, iar pleata balaie o scalda in rauri de aur. Parfumul ei de frumusete cruda venea in valuri peste el, biciuindu-i narile insetate.
O minune! gandi satirul imbatat.
Ce placere sa te lasi prins de ea... dar nu acum. Acum prea era disperata sa-i dea de urma, nu mai era nici un haz!
Acum trebuia sa se ascunda!
drawing: Michelangelo B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu