Exact asa cum am zis "Trust NO1" adica nu avea incredere in nimeni, nici in tine pentru ca te poti insela amarnic. Dar vine cealalta voce care zice ca ce viata mai e asta daca n-ai incredere... trebuie sa risti, cine nu risca nu castiga, bla bla bla. Pana la urma e doar o chestiune de alegere. Chiar asa?
Mai deunazi imi zicea cineva ca pot alege senzatiile carora sa le cedez, daca vreau sa ma simt penibila, pot sa ma simt penibila, daca nu nu. cat de distrus sa fii sa vrei sa te simti penibil? intrebare retorica si total idioata! asa si cu increderea asta, care e ca si credinta... o ai sau n-o ai. credinta in oameni = incredere. A mea s-a terminat! daca am avut-o candva?... da, la inceput. cred ca toti o avem la inceput. apoi pornim la drum si o impartim in stanga si-n dreapta... uneori dam si ni se intoarce inapoi, alteori ni se intoarce chiar inzecita inapoi, si cu toate astea... de cele mai multe ori nu se mai intoarce de loc, si firesc, la un moment dat, se termina. Daca ai noroc, te tine toata viata, de fapt nu - daca ai noroc, ti se termina viata inainte sa se termine increderea. Acum, cum ti-e norocul! Deh...
ps
si sa nu-mi ziceti ca nu l-ati recunoscut pe fox mulder, ca de la el e chestia asta cu "Trust No1", era parola lui la pc :P
5 comentarii:
asa spune una, campverde, nu cred ca o stii tu, ca nu are incredere in nimeni, dar ea inghite tot ce-i spune si un neica nimeni :)) altfel spus, cuvintele pot fi ft inselatoare. nu noi suntem stapanii limbei, ci limba e stapana noastra, cum spune eminescu. noi suntem sclavii ei si ne mintim singuri - si cu ce arta ne mintim! - ca noi suntem cei care inselam. io iti spun nu sa nu ai incredere in oameni, caci bietii de ei nu stiu niciodata ce spun, chiar daca spun adevarul, si ar fi prea comod sa le atribui anumite idei, ci sa nu crezi si sa experimentezi tot ceea ce se spune.
'cat de distrus sa fii sa vrei sa te simti penibil' asa cum io vreau uneori sa ma simt precum un rege exilat si nefericit {da, sunt ft distrus :))}, altii vor sa se simta penibil. nu-i ceva nemaiauzit. nu poti sti ce e una, daca nu ai gustat din opusa ei, aceasta fiind celalalt pom al vietii, pomul mefistotelic al vietii. vrei nu vrei, tre sa gusti din toate, tristete si ras, amaraciune si bucurie etc etc, pt a avea dreptul de a alege. si mereu faci alegeri, de cele mai multe ori inconstient.
io imi permit si nu mi-e rusine sa aleg senzatiile carora sa le cedez si dovedesc asta ori de cate ori mi se ofera ocazia. prin a mea vointa egotica nici nu as putea juca alt rol decat cel de 'spectator al unei scene si de actor al propriului teatru'.
ce vreau io sa spun de doo romane incoace e ca am incredere in oameni si mai putzina incredere in ceea ce le iese pe gura, pt ca nu poti sti niciodata certamente cand au gura plina de aur si cand de kk {nu vb in numele meu}. ei, as putea darama tot ceea ce am pus aici din kiar mai putine propozitiuni :)), dar gata, ca iarasi ma intind pana la dzeu. si e cam tarziu, dar nah, kreeru meu e precum o floare care se deskide numa noaptea.
interesant personajul de deasupra, cine e, unicornule?
si de ce e cand de sex feminin cand de sex masculin?
ca ultima data se semne kira
... kira, kiralin, kiran... tot el. e un fel de enigma, apare cand nu te astepti.
m-am "lovit" de el prima oara pe blogul ratonului.
m-a numit "unigoarna" si m-a scos din sarite :))) dar le zice bine atunci cand vrea.
bai, poate e baudolino, si el stalcea 'unicorn'
:))
:)) poate "aude" did, si ne "stalceste" ea coarnele... :)))
ca tot merge la sala si trage de fiare ;)
nu de alta, dar stiu cat tine ea la Baudolino.
Trimiteți un comentariu