In cinstea celei care a plecat...

Azi-noapte a plouat ca de-obicei,
Ca Dumnezeu face ce vrea...

O noapte ploua-n cinstea mea...

O noapte ploua-n cinstea ei...

Azi-noapte insa a plouat

In cinstea celei care a plecat!

A plecat?...

Cine-a plecat?

N-am plecat nici eu nici ea

A plecat altcineva!

Dar cine-a fost nu stim nici noi!

Stim doar c-am gazduit-o amandoi

Si-am gazduit-o fiindca ne-a placut.

Pesemne Dumnezeu asa a vrut!...

Ca sase saptamani in sir,

Din ziua cand ne-am intalnit,

O clipa nu ne-am despartit...

Si le-am trait la fel tustrei,

Sorbind doar din parfumul ei

Parfum de trandafir!...

A stat cu noi,

Si-am stat cu ea,

Ca doi pantofi pe-o Buhara,

Ca doua maini intr-un manson,

Ca doua flori de crin pe un blazon!...

Si totdeauna-am fost la fel-

Un trio de violoncel,

Cu care ea ne sincopa,

Ne-ndeparta,

Ne-apropia,

Si mana-n mana cu-amandoi,

Se destrama

Si se-ntregea

Cu fiecare dintre noi!...

Si totusi...

Iat-o c-a plecat!...

De ce-a plecat?...

Nici Dumnezeu nu stie!...

Stim doar atat -

Ca n-are sa mai vie

Chiar daca-ar fi s-o-ntoarcem iar din drum!...

Si norii plini si grei de-o ploaie noua

Au hotarat solemn sa nu mai ploua

In cinstea nimanui de-acum!...

I. Minulescu

ps

click pe desen pt zoom ;)