Fetita cu cuvinte...

Era odata o fetita care nu se juca cu papusi, ci se juca cu cuvintele. Si se juca asa frumos... incat uneori uita de trecerea timpului, iar orele se opreau sa se minuneze de jocurile ei de cuvinte, si uitau sa mai plece, astfel incat, desi fetita era de o buna bucata de vreme pe lume, nu parea ca trecerea anilor sa fi lasat vreo urma. Era acelasi copil visator si naiv, care credea ca tot ce zboara se mananca si ca cuvintele nu sunt decat jucarii pentru oameni mari - si nicidecum ceva de luat in serios. Asa ca nici nu le lua... ci le arunca ca pe baloane colorate, si desena cu ele imagini nemaiauzite.

Acum, chiar daca nu era decat un copil mare, totusi mai si lucra la o firma de oameni mari si nu prea seriosi. Ei au bagat treptat de seama ca fata avea prea mult timp de joaca, si atunci ce s-au gandit ei? - sa-i dea si cifrele pe mana! cifrele se adunau in numere mari... de ti-era si frica sa te joci cu ele. Cifrele nu erau de joaca, erau o treaba serioasa! Si le trata ca atare.

Cuvintele insa n-au inteles, s-au simtit parasite, au devenit geloase si s-au ascuns de ea.

La inceput a crezut ca era obosita... apoi si-a zis ca nu are inspiratie, deh, se mai intampla. Insa nu era asta... cuvintele se ascunsesera de-a binelea, parca intrasera in pamant. Cu toate cifrele pe cap, ramasa fara prieteni de joaca, fata a inceput a plange cu foc. Si a plans... si a plans... dar neavand cuvinte nu putea spune nimanui durerea ei. La ce bun atatea cifre daca nu poti spune cuiva ce simti?!?...

Dar tocmai atunci ajunse la ea povestea unui baiat, care isi pierduse simtul tactil, si care nu putea simti florile, sau iarba sau atingerea delicata a unei fete. Se opri pentru o clipa din plans, isi sterse ochii si incepu sa vada mai bine. Isi dadu seama ca existau pierderi mai mari decat ale ei. Si gandindu-se la asta... cuvintele incepura sa-i vina in minte. ;)

27.05.09

azi ma uit cu un ochi stramb la citatul din Corintieni... si mi se pare dulceaga insemnarea, desi ieri tin minte ca imi placea asa de tare si aveam impresia ca zic exact ce simt... dar mai mereu creierul (partea responsabila cu gandirea) si partea responsabila cu simtirea s-au batut cap in cap la mine in minti :D asa ca sa ma scoata din ele. Fantastic!...