In cinstea celei care a plecat...

Azi-noapte a plouat ca de-obicei,
Ca Dumnezeu face ce vrea...

O noapte ploua-n cinstea mea...

O noapte ploua-n cinstea ei...

Azi-noapte insa a plouat

In cinstea celei care a plecat!

A plecat?...

Cine-a plecat?

N-am plecat nici eu nici ea

A plecat altcineva!

Dar cine-a fost nu stim nici noi!

Stim doar c-am gazduit-o amandoi

Si-am gazduit-o fiindca ne-a placut.

Pesemne Dumnezeu asa a vrut!...

Ca sase saptamani in sir,

Din ziua cand ne-am intalnit,

O clipa nu ne-am despartit...

Si le-am trait la fel tustrei,

Sorbind doar din parfumul ei

Parfum de trandafir!...

A stat cu noi,

Si-am stat cu ea,

Ca doi pantofi pe-o Buhara,

Ca doua maini intr-un manson,

Ca doua flori de crin pe un blazon!...

Si totdeauna-am fost la fel-

Un trio de violoncel,

Cu care ea ne sincopa,

Ne-ndeparta,

Ne-apropia,

Si mana-n mana cu-amandoi,

Se destrama

Si se-ntregea

Cu fiecare dintre noi!...

Si totusi...

Iat-o c-a plecat!...

De ce-a plecat?...

Nici Dumnezeu nu stie!...

Stim doar atat -

Ca n-are sa mai vie

Chiar daca-ar fi s-o-ntoarcem iar din drum!...

Si norii plini si grei de-o ploaie noua

Au hotarat solemn sa nu mai ploua

In cinstea nimanui de-acum!...

I. Minulescu

ps

click pe desen pt zoom ;)

Trust No1

Exact asa cum am zis "Trust NO1" adica nu avea incredere in nimeni, nici in tine pentru ca te poti insela amarnic.

Dar vine cealalta voce care zice ca ce viata mai e asta daca n-ai incredere... trebuie sa risti, cine nu risca nu castiga, bla bla bla. Pana la urma e doar o chestiune de alegere. Chiar asa?

Mai deunazi imi zicea cineva ca pot alege senzatiile carora sa le cedez, daca vreau sa ma simt penibila, pot sa ma simt penibila, daca nu nu. cat de distrus sa fii sa vrei sa te simti penibil? intrebare retorica si total idioata! asa si cu increderea asta, care e ca si credinta... o ai sau n-o ai. credinta in oameni = incredere. A mea s-a terminat! daca am avut-o candva?... da, la inceput. cred ca toti o avem la inceput. apoi pornim la drum si o impartim in stanga si-n dreapta... uneori dam si ni se intoarce inapoi, alteori ni se intoarce chiar inzecita inapoi, si cu toate astea... de cele mai multe ori nu se mai intoarce de loc, si firesc, la un moment dat, se termina. Daca ai noroc, te tine toata viata, de fapt nu - daca ai noroc, ti se termina viata inainte sa se termine increderea. Acum, cum ti-e norocul! Deh...

ps

si sa nu-mi ziceti ca nu l-ati recunoscut pe fox mulder, ca de la el e chestia asta cu "Trust No1", era parola lui la pc :P

Fetita cu cuvinte...

Era odata o fetita care nu se juca cu papusi, ci se juca cu cuvintele. Si se juca asa frumos... incat uneori uita de trecerea timpului, iar orele se opreau sa se minuneze de jocurile ei de cuvinte, si uitau sa mai plece, astfel incat, desi fetita era de o buna bucata de vreme pe lume, nu parea ca trecerea anilor sa fi lasat vreo urma. Era acelasi copil visator si naiv, care credea ca tot ce zboara se mananca si ca cuvintele nu sunt decat jucarii pentru oameni mari - si nicidecum ceva de luat in serios. Asa ca nici nu le lua... ci le arunca ca pe baloane colorate, si desena cu ele imagini nemaiauzite.

Acum, chiar daca nu era decat un copil mare, totusi mai si lucra la o firma de oameni mari si nu prea seriosi. Ei au bagat treptat de seama ca fata avea prea mult timp de joaca, si atunci ce s-au gandit ei? - sa-i dea si cifrele pe mana! cifrele se adunau in numere mari... de ti-era si frica sa te joci cu ele. Cifrele nu erau de joaca, erau o treaba serioasa! Si le trata ca atare.

Cuvintele insa n-au inteles, s-au simtit parasite, au devenit geloase si s-au ascuns de ea.

La inceput a crezut ca era obosita... apoi si-a zis ca nu are inspiratie, deh, se mai intampla. Insa nu era asta... cuvintele se ascunsesera de-a binelea, parca intrasera in pamant. Cu toate cifrele pe cap, ramasa fara prieteni de joaca, fata a inceput a plange cu foc. Si a plans... si a plans... dar neavand cuvinte nu putea spune nimanui durerea ei. La ce bun atatea cifre daca nu poti spune cuiva ce simti?!?...

Dar tocmai atunci ajunse la ea povestea unui baiat, care isi pierduse simtul tactil, si care nu putea simti florile, sau iarba sau atingerea delicata a unei fete. Se opri pentru o clipa din plans, isi sterse ochii si incepu sa vada mai bine. Isi dadu seama ca existau pierderi mai mari decat ale ei. Si gandindu-se la asta... cuvintele incepura sa-i vina in minte. ;)

27.05.09

azi ma uit cu un ochi stramb la citatul din Corintieni... si mi se pare dulceaga insemnarea, desi ieri tin minte ca imi placea asa de tare si aveam impresia ca zic exact ce simt... dar mai mereu creierul (partea responsabila cu gandirea) si partea responsabila cu simtirea s-au batut cap in cap la mine in minti :D asa ca sa ma scoata din ele. Fantastic!...

io imi retrag gandurile negative

...si mi-am luat inapoi si insemnarea aia suparata in care ziceam ca mi-e lene si m-as duce sa ma culc.

small steps

I’m walking towards you
In small steps
Too scared to run
Too far to matter
It’s not your fault I want you
Nothing to do but stay still
Cuz my small steps will find
The way that leads to you.
I know it will take some time…
You may not even wait
Or you may choose another
Or hide behind the gate.
They say “why don’t you hurry?”
“You’ll lose him, don’t you know?”
I never answer questions…

I’m always on my way
But in my mind … I pray
I almost do not want to get there…

afraid to face the truth!
I know I will some day
And when I’ll find you
I hope you’ll say:
"It’s you I’ve been waiting for!"
But let me dream…
while I’m making my small steps.

Less is more but more is good!

In general ma multumesc cu putin. Am observat ca mai mult nu inseamna neaparat mai bine, ba chiar in unele cazuri – inseamna in mod sigur mai rau!
Ma multumesc cu putin pentru ca mi-e bine asa? Sau pentru ca fug de responsabilitate?

Sunt prea comoda? Sau imi cunosc prioritatile – iar confortul personal ocupa un loc de frunte!

Si sa se inteleaga, la mine confort se traduce prin liniste personala… un somn adanc noaptea… si in general o inima usoara si o constiinta impacata.
Am intalnit oameni care nu concepeau sa nu isi doreasca mai mult… mereu mai mult…
Pe mine mai multul asta ma scoate din sarite. Daca mie imi e bine asa, de ce mai mult???

Ca sa ce???
"Daca nu iti doresti mai mult, e ca si cum ai fi mort!" A venit raspunsul. Aha.

Dar si “mai mult"-ul este relativ… imi pot dori sa vad mai mult, sa simt mai mult, sa cunosc mai mult, sa iert mai mult…. sa iubesc mai mult! Fac ce fac si tot pe iubire o dau. Am s-o numesc obsesia mea… macar de n-ar ramane doar o obsesie! Da, la capitolul asta nu m-as multumi cu putin. Si mi-as sacrifica si linistea si somnul si inima!

Contabilitate - Marin Sorescu

Vine o vreme

Când trebuie să tragem sub noi

O linie neagră

Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi,

Câteva momente când era să fim frumoşi,

Câteva momente când era să fim geniali.

Ne-am întâlnit de câteva ori

Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape

(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)

Toate acestea fac un viitor luminos

Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o

Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit

Fac zero.

Un sfert de an de studii

Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere

A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă

Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)

Fac două

(Scriem una şi ţinem una,

Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).

:)

Another love song...

Riders on the storm,

riders on the storm,

into this house we're born,

into this world we're thrown

like a dog without a bone,

an actor out on loan.

Riders on the storm.

There's a killer on the road,

his brain is squirming like a toad.

Take a long holyday,

let your children play.

If you give this man a ride,

sweet family will die.

Killer on the road...

Girl, you gotta love your man,

girl, you gotta love your man.

Take him by the hand,

make him understand,

the world on you depends,

our life will never end.

You gotta love your man...

Riders on the storm...

Policy of Truth

daca stau sa ma gandesc, poate e mai bine asa, e mai bine ca nu mai mergem la nici un concert, e mai bine ca n-o sa mai retraiesc trecutul inca o data... e mai bine!

lucrurile au intr-adevar un dar de a se rezolva de la sine! daca le lasi.
dar nici lasate de capul lor nu se recomanda.
trebuie gasit un echilibru al lucrurilor.
si mai e si entropia care trebuie luata in calcul...

"Its too late to change events
Its time to face the consequence"

imi place cum suna. dar oare inteleg cu adevarat ce inseamna?

only when I lose myself

Amintiri din copilarie/ Depeche Mode

Deci sambata mergem la concert.
Imi vin in minte toate fazele legate de Depeche Mode… incepand cu petrecerea de la finalul clasei a 8-a cand am dansat prima oara pe “Personal Jesus” si ce tari ne mai credeam… apoi liceul – ultima banca randul de la usa, eu si colega mea Dana iar in fata cei doi baieti care mi-au marcat existenta in perioada cea mai instabila a vietii mele – anii de liceu. C si B, nu mai stiu care statea in fata mea si care in fata Danei, pentru ca ne schimbam locurile dupa cum batea vantu’n frunze. Dar eram noi 4, in coltul cel mai intunecos al salii de clasa de la etajul 2 aripa veche a liceului de mate-fizica nr.1, ulterior Liceul de Informatica, acum Colegiul national de Informatica Tudor Vianu. Uau!
C era roker… B era “depech-ist”, Dana asculta Pink Floyd si era mai mult in depresie, eu descoperisem cu o vara inainte Metallica si eram exaltata. Dana imi zicea ca sunt superficiala. Asta nu avea vreo legatura cu muzica, ci doar cu felul in care priveam eu viata… aiuristic! Ca si acum!
Cei mai frumosi, cei mai nenorociti si cei mai intensi ani de pana acum. Aia 4 de liceu.
Eu m-am indragostit iremediabil de C care ma iubea dar se tinea tare, facea pe durul si se prefacea ca nu ii pasa, B incerca cu disperare sa ma cucereasca, a fost primul care s-a prins ca mi se pusese pata pe C, iar Dana ne ura pe toti… de fapt il dispretuia pe C, B o lasa indiferenta iar eu o exasperam :)
Revenind la Depeche Mode – muzica lor incepuse sa ma obsedeze – asta pentru ca la fiecare petrecere, B alegea un moment cand punea o melodie… cu semnificatii – evident, si stiam atunci cand auzeam acordurile, ca oriunde sunt ( poate doar in baie sa fi scapat ) o sa apara si o sa ma ia de mana fara un cuvant si o sa dansam, cum numai pe DM se poate dansa. B era destept, prea destept. Imi vorbea inca de atunci de planurile lui de a ajunge in Japonia, si visa ca eu sa il insotesc – sa facem impreuna desene animate manga pe calculator! El programatorul, eu designerul/mana de lucru. Evident l-am dezamagit cand am devenit prietena lui C care sub presiunea geloziei s-a transformat din rokerul dur si insensibil – intr-un veritabil Romeo… biletele, scene in timpul orelor si in fata profesorilor si tot restul. Teribilism… deh! era normal la varsta noastra! :)
B a ajuns in Japonia. Ma intreb uneori oare daca… dar apoi ma opresc. Nu e sanatos sa o iau pe panta aia!
D a facut jurnalistica, ultima data cand ne-am vazut zicea ca pleaca in State. Sper sa fi evadat! Mi-au ramas de la ea un teanc de scrisori… ne scriam in fiecare vara, plus in weekenduri. Aveam pe atunci de spus multe… lucruri care nu pot fi spuse la un suc.
C a ajuns avocat. El si gasca lui de rokeri. Ei sunt motivul pentru care am acum diploma de jurist. Frumos motiv, dar deloc serios… hei, no regrets!
Frumoase amintiri… si totusi, Depeche Mode e un pretext. Ce sa mai spun, ca n-am fost la Metallica, nici la Iron Maiden, dar abia astept sa merg la DM. din mai multe motive, din nou unele absolut gresite! Minunat!!!

*Later edit - tocmai am aflat ca a fost anulat concertul din Atena... Dave Gahan spitalizat...

IRONIC - isn't it?...

21 grams?

Ne platim fericirile cu nefericiri, nimic nu e gratis...

"I can see in your glowing eyes, I'm a fisherman, remember?"
"I like it. Where is it from?"

"From me."

Yeah, right! :))

Nu exista coincidente! Exista o legatura cauza-efect intre toate lucrurile.

Am revazut in dimineata asta "21 grams". Imi place Sean Penn si aveam nevoie de o doza de suferinta umana, ca sa mi se para viata mea mai roza!

Cineva imi tot repeta ca viata e scurta, si nu mai avem mult... are dreptate probabil. Dar eu tot il suspectez de nesinceritate. Am o problema si ma mint ca nu e grava: neincredere in oameni. Cand simt ca cineva vrea sa se apropie, il suspectez de scopuri ascunse. Ascunse pe dracu! il suspectez ca vrea sa mi-o traga. Si ce-i rau in asta? ar zice un om normal - eu nu sunt normala in sensul asta. Eu vreau sufletul in avans. Sexul ca bonus! Dar sunt dispusa sa negociez. Mai e o speranta: oamenii te pot surprinde! insa de cele mai multe ori cedez nervos in timpul negocierilor, sau pur si simplu imi zic "what the hell!"...

But one of these days, i'm gonna get myself a soul. Bet your ass on it!

The man with no heart

There once was a man,

He had stars in his eyes,
Sun in his smile
And the moon by his side.

But that wasn't enough

For he was but a half

Of the man he once was.

Cause all that he had

Could not give him back
The heart that he lack
Witch he never took back

From the girl he once loved....

Reminder

... nu te culca suparata, si nu lasa pe nimeni sa stea suparat pe tine

o noapte intreaga. cere-ti iertare, chiar daca nu e numai vina ta,

niciodata nu este numai a ta, e suficient ca e si vina ta.

te simti bine cand nu tii supararea in tine. nu mai uita asta!

am scris-o aici ca sa imi intre in cap odata pentru totdeauna.
ca uit si pe urma nu e bine.