duminică, 31 mai 2009

In cinstea celei care a plecat...

Azi-noapte a plouat ca de-obicei,
Ca Dumnezeu face ce vrea...
O noapte ploua-n cinstea mea...
O noapte ploua-n cinstea ei...
Azi-noapte insa a plouat
In cinstea celei care a plecat!
A plecat?...
Cine-a plecat?

N-am plecat nici eu nici ea
A plecat altcineva!
Dar cine-a fost nu stim nici noi!
Stim doar c-am gazduit-o amandoi
Si-am gazduit-o fiindca ne-a placut.
Pesemne Dumnezeu asa a vrut!...
Ca sase saptamani in sir,
Din ziua cand ne-am intalnit,
O clipa nu ne-am despartit...
Si le-am trait la fel tustrei,
Sorbind doar din parfumul ei
Parfum de trandafir!...
A stat cu noi,
Si-am stat cu ea,
Ca doi pantofi pe-o Buhara,
Ca doua maini intr-un manson,
Ca doua flori de crin pe un blazon!...
Si totdeauna-am fost la fel-
Un trio de violoncel,
Cu care ea ne sincopa,
Ne-ndeparta,
Ne-apropia,
Si mana-n mana cu-amandoi,
Se destrama
Si se-ntregea
Cu fiecare dintre noi!...

Si totusi...
Iat-o c-a plecat!...
De ce-a plecat?...
Nici Dumnezeu nu stie!...
Stim doar atat -
Ca n-are sa mai vie
Chiar daca-ar fi s-o-ntoarcem iar din drum!...
Si norii plini si grei de-o ploaie noua
Au hotarat solemn sa nu mai ploua
In cinstea nimanui de-acum!...
I. Minulescu
ps
click pe desen pt zoom ;)

Un comentariu:

Minos spunea...

E chiar frumos! Si ce fain i-ai inlantuit, nu numai cu mana, ci si cu semnatura! Sa se stie ca ii doresti impreuna.