De cand ma stiu eu pe mine am crezut in povesti, intr-un fel care nu permitea nici o contrazicere. Credeam in spiritul povestilor, in existenta unui univers paralel sau cel putin invizibil muritorilor de rand, in care toate lucrurile minunate din povesti – se petreceau cu adevarat. Tin minte cum intr-o dupa-amiaza ploioasa, citisem o povestire despre niste copii care aflasera cum se poate ajunge in aceasta lume, portalul era banala oglinda de la cuier… bineinteles trebuia rostita o formula magica… ceva gen “Sesam – deschide-te”! Vezi sa nu! Toata seara am petrecut-o pe intuneric in hol, in fata oglinzii… dorindu-mi cu disperare sa patrund in universul despre care citisem. Oare cati ani sa fi avut pe atunci? … nimic fantastic nu s-a intamplat, nici un “portal” nu s-a activat, de suparare m-am inchis in camera mea si am inceput sa plang. Nu puteam spune nimanui ce am, imi dadeam seama cat de ciudat ar fi parut, nu era un 4 la mate ( ca sa poata pricepe si familia ), era o lume care mi se refuza cu incapatanare, desi eu credeam cu fiecare fibra in ea. Ma rog, am crescut… se pare. In buletin se vede cel mai bine.
De curand o minune desprinsa din povesti a aterizat in viata mea monotona. Si desi e prea frumos sa fie adevarat,vreau sa cred ca se poate, cu toate ca … in partea cu printul care vine pe cal alb – n-am crezut prea tare nici cand eram la varsta povestilor. Iar viata in general te dezvata de “prostul obicei” de a mai crede in povesti. Si totusi… poate chiar eu l-am creat, cumva, cu puterea gandului… Vezi sa nu!
Insa orice ar fi – feels pretty fucking amazing.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
eu cred ca pur si simplu nu ai rostit formula magica corecta
eu călătoresc uneori dincolo,in lumea poveştilor,dar nu am voie sa-ţi spun formula magica
într-o zi ai s-o găseşti,iti doresc mult noroc
...poate ca e cum zici tu, insa eu tot am intrat in lumea povestilor ( prin efractie :P), insa acum cred ca am ramas incuiata pe meleaguri de poveste, si fara urma de frimituri care sa ma duca inapoi acasa la realitatile casnice si viata linistita. Poate daca am sa gasesc formula - trecerea imi va fi mai usoara. Da' multam fain de incurajare ;)
de aia ai păţit aşa pt ca ai intrat prin efracţie; acu' tre sa pornesti spre Vrăjitorul din Oz sa te rezolve.
ai grija mare pe drum,tre sa cureti un păr de omizi,sa repari o fantana si un cuptor, si sa-ţi iei un pet in casa (ca subsemnatul).
mai departe ştii tu...
(multam fain - asta ma face sa ma gandesc la o anumita zona geografica căreia si eu ii aparţin)
oups - si acolo am intrat prin efractie! am o prietena care vorbeste asa si tare-mi place.
Eu mi-s de fel din Bucuresti... de trei generatii... am suferit rau din cauza de lipsa de vacante la bunici la tara, bunicii mei aveau bloc.
asa se explica si intrarea prin efractie in lume aaia de basm ;)
Trimiteți un comentariu