O gura de aer

... sau posibilitatea unei evadari, o fereastra deschisa spre o alta viata. ca atunci cand deschizi geamul doar putin, te uiti afara, respiri si parca ai iesi dar e asa de bine inauntru, chiar daca esti pe marginea ferestrei si te uiti in lungul strazii la trecatori - nu inseamna neaparat ca vrei sa fii acolo. poate le vrei pe amandoua - si confortul dinauntru si senzatia ca poti fi afara...

Adica el e pentru mine o gura de aer? mai degraba o fereastra deschisa spre o viata care desi nu este a mea, mi se ofera ca o alternativa la existenta mea domestica, o pata violenta de culoare care da contrast si culmea - mai multa savoare vietii mele linistite.

Trebuia sa ne vedem vineri seara, voiam sa il vad desi stiam ca e posibil sa nu-mi iasa figura, am zis ca DA, ca si cum zisul ar fi putut schimba ceva. dar am uneori senzatia ca daca spun - e ca si cum as prinde cu un ac spusa in planul realitatii, si nu se mai poate dezice realitatea de mine. nah.

cand a devenit evident ca nu o sa fie, i-am dat mesaj - un mesaj putin penibil, dar penibil de sincer (aia e sunt sincera, enervant de sincera, plictisitor de sincera *&^%$#@!~ ). Imi parea rau ca n-o sa fie. apoi mi-a parut si bine, cumva, ca am un motiv sa nu ne vedem, sa mai amanam... 

As always "pleasure delayer" :P

Imi parea bine ca o sa fie alta data dar in final, analizand - mai mult decat era cazul - mi-am dat seama ca imi pare rau si ma simt vinovata pentru ca mi-a parut bine. WTF?!? 

Vreau sa ma bucur adica si de confortul meu dar si de adrenalina pe care o simt cand ies din zona mea de confort. Vreau prea multe si prea multe nu ma satisfac.

Ce sa ma fac?