marți, 30 septembrie 2014

1946 Calea Grivitei

Aveau aici 22 si 21 de ani. Mai are rost sa spun ca iubire ca a lor eu nu am sa mai vad? Casnicie ca a lor nici atat. 
Ne adunam noi cei ramasi: copiii, nepotii - la cate un parastas si ne amintim cu drag de ei. 

Erau atat de tineri... 

Ei si-au trait vietile frumos si au sperat pentru noi la mai bine. "Mai bine" asta e tare relativ :))) 
Om duce-o noi "mai bine" decat au trait ei, dar in mod sigur  o ducem rau la multe capitole pe care ei le-au bifat, probabil fara sa fie pe deplin constienti de asta si de cat de bogata era viata lor pe atunci. 

Poate ca tind sa idealizez vremurile de atunci si viata aia de dupa razboi. Dar in mod sigur regret SIMPLITATEA lucrurilor de atunci... 
           ...si aerul muuult mai curat ;) 

2 comentarii:

m spunea...

si eu simt nevoia de niste simplitate

(si apropo de asta, melodia asta https://www.youtube.com/watch?v=sHQ_aTjXObs)

dar cred ca da, poate idelizezi unele lucruri. nu ca ar fi rau neaparat, dar mai bine decat ceva minunat care e trecut, si care poate n-a existat niciodata in realitate... acest prezent pe care il avem asa cum e si pe care avem libertatea si inteligenta si puterea sa il infrmusetam cat mai mult

(cred ca as putea sa iti aduc contra argumente la iubirile si fericirile si casniciile de atunci, dar dc as strica asta, ce-as putea sa pun in loc?.... )

Silly Girl spunea...

da, simplu e genial. oamenii au talentul de a complica totul in mod inutil si exagerat.

stiu ca prezentul e cel mai valoros, dar am sa idealizez mereu o parte din trecut: din al lor, din al parintilor, din al meu...

si stiu si eu ca nu era nici pe departe roz totul. dar ei aveau puterea de a merge pana la capat. Nu se eschivau de responsabilitati, cred ca asta e cea mai importanta calitate a vremurilor lor...