sâmbătă, 3 iulie 2010

What dreams may come

"- La Elvira, ce iubesti cel mai mult?
Se inrosi ca focul... zise imediat ceva care m-a umplut de uimire:
- Poate ca indragesti cel mai mult ideea pe care ti-o faci despre cineva.
- Nu te inteleg, am marturisit.
- Eu am norocul ca Elvira nu dezminte niciodata ideea asta.
Am cugetat o clipa si am spus, de parca as vorbi singur:
- Ma rog. Daca eu iubesc infatisarea Dianei, poate ca infatisarea ei nu-i mai putin Diana decat e Elvira ideea pe care ti-o faci tu despre ea. Nu trebuie sa scormonim atat de adanc.
Aldini raspunse cu naturalete:
- Esti prea inteligent pentru mine.
Eu nu cred ca sunt mai inteligent decat altii, dar am chibzuit indelung asupra unor subiecte."
Dormind la soare - ABCasares
"Important este ceea ce credem ca resimtim...
We live in our minds anyway"
(what dreams may come)
Pana la urma senzatiile si sentimentele noastre sunt cenzurate de creier si puse sub forma unor idei pe care ni le facem despre lucruri. Ideile astea pot fi periculoase mai ales daca devin fixe ;)))
Iti faci o idee despre cineva si refuzi sa mai vezi dincolo de ea, in ciuda tuturor evidentelor. Ok pentru asta e nevoie si de incapatanare - pentru care am resurse nelimitate, se pare :P iar daca tragi o linie si faci socoteala - in final esti mai atasat de ideile pe care le ai, decat de realitatea care le-a generat. Nu mi se pare chiar un lucru absurd...
De dragul unei idei s-au purtat razboaie, pentru o idee au izbucnit revolutii...
...pana la urma chiar nu e bine sa analizam prea mult.
Dar ma intreb: as renunta la cenzura gandirii de dragul senzatiilor pure? Sa renunti la satisfactia pe care ti-o da constientizarea si analizarea la rece a trairilor tale...
Neah!... e prea fascinanta lupta care se da intre gandire si simtire ca sa pierd vreo etapa! ce-o fi, o fi!

3 comentarii:

beausergent spunea...

Casares nu spune (sau nu-mi amintesc eu) de ce naratorul o iubea pe Diana în ciuda caracterului ei, să zicem, "incomod", deşi acesta e subiectul cărţii. Spune că nu era dispus să renunţe la Diana (înfăţişare + caracter + etc) pentru o persoană cu aceeaşi înfăţişare dar cu un caracter mai supus.

În textul pe care l-ai citat avem compararea a două percepţii:
1.Ideea pe care o are Aldini despre Elvira
2.Înfăţişarea Dianei (aşa cum e percepută de narator)
Ce lipseşte primului termen, este realitatea Elvirei, iar celuilalt caracterul Dianei. Hm, eterogenă comparaţie. Se compară: măsura în care fiecare dintre cele două percepţii cuprinde realitatea persoanei iubite. Ce e sigur e că niciuna nu le cuprindea întreaga realitate. Eul absolut al fiecărei persoane e unic şi misterios. Şi acea zonă de mister îi poate da farmecul personal... (cum atât de simpatic ai observat într-un comentariu anterior:

"nu e nimic de inteles decat ce am scris. de ce cauti sa intelegi chiar totul?!? ce farmec mai au lucrurile odata ce le-ai inteles?
nu te inteleg..."

Delicios comentariu. Excelent!!!)

Sold Out. spunea...

"nu e nimic de inteles decat ce am scris. de ce cauti sa intelegi chiar totul?!? ce farmec mai au lucrurile odata ce le-ai inteles?
nu te inteleg..."

Total de acord.O data ce ai inteles,nu mai e cale de intoarcere.Nu mai poti sa colorezi pe aici,pe acolo realitatea si sa te balacesti intr-o dulce..ignoranta.Cuz ignorance is bliss!
[ Multumesc pentru comentariu.Stiu ca o sa treaca la un moment dat,dar pana atunci nu pot sa fac nimic]. Sa ai o zi frumoasa!:)

Silly Girl spunea...

nu poti sa faci nimic... dar nu face nimic din ce ai putea regreta.

si eu am incapatanarea asta de a intelege lucrurile pana la maduva! desi spun altceva. fatarnicie!
am impresia ca daca le inteleg le pot controla. gresit. nu exista garantii, nu exista control... exista doar clipa! pe asta trebuie s-o traim.

multumesc si eu pt comentariu! ;)