mai lipsesc doar unicornii... dar in rest povestea e acolo. si cand te gandesti ca cine a facut poza asta, adica Dorin Bofan, a fost acolo, a vazut cu ochii lui, a respirat aerul ala, a simtit pe viu magia! e ceva...
timp incremenit in frunze, ai impresia ca pana si suflarea incetineste cand esti acolo.
eu ma astept sa apara de undeva din clipa in clipa unicornii... si nu pentru ca as avea unicorni pe creier, nu. ci pentru ca am patruns cumva printr-o fisura in timp, in universul lor de basm.
si totul datorita unei imagini. uitasem cata putere nerostita e intr-o imagine.
este. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu