duminică, 23 august 2015

Stilul meu, stilul ravasit

Se poate chema stil ceva situat in afara modei, stilului asa cum e el perceput, ceva nascut parca tocmai din dorinta de a nu fi in trend cu nimic in afara de propria comoditate? nu-mi dau seama. dar ma complac si ma simt fantastic de bine cand am weekenduri cu familia, cand vin oameni peste mine familia si nu numai, si eu ma lafai in hainele mele labartate de casa, curate dar cam atat. comode, atarnande :P parul prins ca vai de lume. Oare ei imi percep "stilul" ca pe o sfidare? no way! ei ma stiu. restul lumii, deocamdata nu imi pasa.
Ma oboseste sa ma pregatesc si sa ma aranjez pentru lume. De asta evit sa o fac cat pot de des. Evit inclusiv sa ies, ca sa nu existe conflicte interioare :D pentru ca imi pasa, desi privit din afara ar putea parea ca nu dau doi bai pe ce zice lumea, tot ma atac. Asta se cheama prostie din partea mea... daca eu ma simt bine de ce ma mai complic cu ce crede lumea? s-ar zice ca ma contrazic eu pe mine, nu?
fuck *&^%$#@!~ da, simt ca pe undeva rationamentul meu e fisurat si nu-mi convine.
nimeni nu e perfect, nimeni nu e normal.
imi amintesc mica fiind ca auzeam destul de des ca nu ma port/arat/imbrac/stau ca o domnisoara. kkt.
cumva ceva in mine s-a razvratit si am inceput sa ma port/imbrac/simt bine egzact cand nu aratam a "domnisoara". Si mai ales prin contrast cu mama... care se imbraca, asorteaza, asezoneaza :))) si pentru o iesire la piata!!! Cum as fi putut rivaliza cu asa ceva?!? asa ca m-am scutit de un efort inutil - nici n-am incercat.
So, take me as I am. Stilul "nowhere man". :)

Un comentariu:

m spunea...

sigur ca si anti-stilizarea e un stil :)))
Ce ai scris pe final mi-a amintit de ce a reiesit din testul cu deseneaza un om :)))