Barbati fatali si femei fataliste

El (masurand-o din priviri): Bond. James Bond!

Ea (privindu-l drept in ochi): Off. Fuck off!

Am mai multe idei pe care nu reusesc sa le ordonez...

O idee ar fi ca atitudinea conteaza. Poate chiar in mai mare masura decat aspectul fizic, sau talentul in ale conversatiei. Fara "poate". Conteaza mai mult. Clar!

Dar folosita in exces... actioneaza pe dos. Adica una e sa ai incredere in tine si alta sa traiesti sub impresia ca toate femeile cad pe spate cand expiri tu fumul de tigara cu ochii in decolteul lor.

Pana de curand ma gandeam ca sunt eu incuiata si mi-am format o prejudecata despre barbatii care au succes la femei. Adica din start increderea lor pe care eu o catalogam drept tupeu - si nu eram departe de adevar, ma umplea de un soi de furie muta care lua forma unui ranjet sictirit cu efect scontat - indepartarea individului. Poate intrebarile prea directe, poate faptul ca vedeam pe el cum se vede pe mine... si mai nimic intre introducere si epilog - introducerea fiind "imi cam place de tine, pot sa-ti fac o propunere indecenta?", toate astea duceau la o singura concluzie pe care mintea mea mi-o anunta cu surle si trambite: "Toti sunteti niste porci!!!" - si cumva exact asta se citea pe fata mea, ceea ce facea ca individul sa gandeasca la randul lui: "Si tu esti o scorpie!" dar nu bag mana in foc, pentru ca nu se prea putea citi nimic pe fata lui. Poate si din cauza fumului... fie.

Acum sunt rea. Dar motivata. Cel putin asa ma simt.

Si totusi... toti meritam o a doua sansa.

Nu exista greseli fatale, decat aia finala - moartea.

Si de cand moartea e o greseala?...

Pana in ultima clipa putem intoarce sansele in favoarea noastra.

Uite un gand optimist.

Pentru ca in rest sunt plina de de toate, numai de ganduri optimiste, nu!