simt un gol, ca o gaura neagra in mine, care ma absoarbe cu totul.
cad precum Alice in putul fara fund al disperarii mele mute.
macar de as putea da glas disperarii...
macar de as putea plange.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Camara mea
-
-
DumitruAcum 5 ani
-
-
Cvasimilitudini III.77: People on a hillAcum o săptămână
-
-
Crostini cu pui si branza de capraAcum 9 ani
-
WoodenAcum 13 ani
-
ne-am mutatAcum 9 ani
-
Astfel am trăit în stol o vremeAcum 2 ani
-
UnşpeAcum 8 ani
-
-
Things are not people…Acum 13 ani
-
-
viitor de aurAcum 2 săptămâni
-
#718Acum 11 ani
2 comentarii:
aici nu mai scrii? :)
nu am mai simtit nevoia.
Trimiteți un comentariu