Prima data am auzit expresia asta in facultate, la seminarul de drept comercial, cand profu - Ghe Piperea, ne explica cum nu vom face fata in meserie decat daca suntem "La creme de la creme" sau daca avem proptele serioase. Cum in cazul meu ambele scenarii erau ratate - am stiut, daca pana atunci nu imi picase fisa, ca nu voi fi avocat practicant! mno.
E bine sa stii din timp pe ce te bazezi.
Evident ca nu la asta m-am gandit cand am vazut poza... ci mi-a venit o pofta subita de cafea cu lapte, un caffe latte ceva... apoi mi-a venit "La creme de la creme" si un gust amar pe cerul gurii. Gustul nerealizarilor.
Ciudate conexiuni mai face si creierul, ma arunca inainte si inapoi pe firul vietii si apoi ma lasa perplexa undeva in prezent dar intr-o stare latenta a prezentului, ceva mai aproape de vis decat de realitate. Ca o semi-pareza din care ma uit la viata mea ca la un film al carui titlu sigur nu ar fi "Spuma spumelor"...
4 comentarii:
am crezut ca scrii despre spuma zilelor :)))
vai dar e minunata poza, pare un cafe frappe delicios :P
O, da... cred ca stiu ce poza as fi asortat cu cartea aia "minunata", ceva mai inspre crema de ciocolata *&^%$#@!~
something like poop? :)))
Am citit cartea acum vreo 10 ani, nu insist ca e o carte interesanta pt ca e posibil ca acum sa nu mi se mai para. dar atunci am citit-o cu mult entuziasm.
egzact asa, da.
cartea am inceput-o cu entuziasm, fiind recomandata.
la pagina 73 creierul meu s-a blocat. pur si simplu nu a mai suportat.
am inteles ca e si un film... mi-e si groaza sa ma gandesc la asta!
Trimiteți un comentariu