joi, 24 iulie 2014

Primul pas.

Cel mai simplu ar fi fost sa nu faca acel prim pas. pasul odata facut nu mai putea fi desfacut. Clar. si in momentul ala - o groaza de alte mecanisme s-au pus in miscare, totul semana acum cu un mare Domino ale carui piese cadeau una dupa alta fara posibilitate de oprire.
Din moment ce nu putea fi oprit "mecanismul", nici nu avea rost sa i te opui. Acum trebuia sa se lase in voia lui... indiferent unde o ducea.
Se cerea putina incredere, un strop de inconstienta si cam atat.
A, si nu trebuia sa regrete acel prim pas. 
Isi dadea seama acum ca doar primul pas, doar atat - fusese decizia ei. Restul erau urmari firesti, consecinte directe ale acelei prime mutari. Practic nici nu mai depindeau de ea.
Ea a ales daca sa-l faca sau sa nu il faca, acel prim pas, stiind prea bine unde duce drumul ales. Chiar stia?

2 comentarii:

izolda spunea...

Normal ca nu stia, si normal ca viata nu e chiar un joc de domino deci te poti opri oricand.
daca vrei :)
nu uita, totusi, ca te poti opri ORICAND :p

silly girl spunea...

te poti opri, dar nu poti opri undele declansate de actiunea deja comisa.. so to speak :P