O toamna frumoasa imi umple sufletul. Important e sa-l umplu mereu cu ceva sau cineva. E bine. Mi-am regasit cararea ascunsa printre deziluzii si rataciri. E drumul spre casa, simt asta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Camara mea
-
-
fără bascăAcum 3 ani
-
-
-
-
Crostini cu pui si branza de capraAcum 9 ani
-
WoodenAcum 12 ani
-
ne-am mutatAcum 8 ani
-
Astfel am trăit în stol o vremeAcum un an
-
Povestea tricourilorAcum 10 ani
-
-
Things are not people…Acum 12 ani
-
-
Wabi sabi../Final stop?Acum 2 săptămâni
-
#718Acum 10 ani
2 comentarii:
ma bucur fuarte mult!!! leaga-te cu ceva de cararea asta, nu o lasa sa-ti fuga de sub picioare...:)
mi-ai inseninat si mie ziua: deci, se poate!
pupic mic pe cochilia melcului din insemnarea anterioara care credea ca deja...coboara
ma bucur tare ca ti-am inseninat ziua cum zici.
da, si io ziceam - orice se poate! ;)
Trimiteți un comentariu