"...şuia mea şuie"

Uite cum imi arunci in fata acest

Adio,
parca ti-ar fi incununata experienta
cu brio,

o victorie

asupra unor lucruri ce nu le stii,

de la copii

pana la singura a nu muri.

Te intorci mereu pe calcaie,

minunata mea şuie

si te tot duci spre aiurea,

spre niciunde,

unde ochiu-mi nu mai patrunde.

Iti fluier admirativ din spate,

acele atinse de mine

şolduri ondulate

si a paguba murmur,

pentru a multa oara,

galben de ciuda ca o gutuie,

te duci duduie

ca sa te-ntorci mereu...

şuia mea şuie.

de Paul Bogdan