... adica in sanul familiei. Weekend at home. teoretic suna bine insa cumva reusesc sa le stric pe toate - weekendurile astea. probabil e tensiunea acumulata in timpul saptamanii care erupe spectaculos cand ti-e lumea mai draga, sau mai linistita... cumva Universul echilibreaza niste conturi.
Ii ranim cel mai rau, mai adanc, mai fara mila si mai adesea pe cei care ne sunt mai dragi si de a caror afectiune suntem siguri - altfel nu am risca sa ne aratam adevarata fata, daca nu am fi siguri ca vom fi iertati in final.
Infecta natura umana - marsava cu cei apropiati, falsa si amabila cu societatea.
Convenabil... sa dau vina pe natura umana.
Cand o sa-mi asum responsabilitatea pentru actiunile mele indoielnice?!?
Se cheama maturizare. Am fentat-o destul si se pare ca astept un cataclism sa ma trezeasca la viata.
Asta scriam acum 6 ani.
Tot acolo sunt.
2 comentarii:
:) dar adevarul e ca asa sunt oamenii
intrebarea e: ce facem cu el/ cu adevarul asta? la ce ne foloseste daca tot ca naiba actionam.
si uite asa ma intorc la refrenul meu preferat: "Viata e dura, oamenii e fiare... scapa cine moare?"
ps. semnul intrebarii e ultima gaselnita. ca nici de scapare nu mai sunt sigura :))
Trimiteți un comentariu