Aveau aici 22 si 21 de ani. Mai are rost sa spun ca iubire ca a lor eu nu am sa mai vad? Casnicie ca a lor nici atat.
Ne adunam noi cei ramasi: copiii, nepotii - la cate un parastas si ne amintim cu drag de ei.
Erau atat de tineri...
Ei si-au trait vietile frumos si au sperat pentru noi la mai bine. "Mai bine" asta e tare relativ :)))
Om duce-o noi "mai bine" decat au trait ei, dar in mod sigur o ducem rau la multe capitole pe care ei le-au bifat, probabil fara sa fie pe deplin constienti de asta si de cat de bogata era viata lor pe atunci.
Poate ca tind sa idealizez vremurile de atunci si viata aia de dupa razboi. Dar in mod sigur regret SIMPLITATEA lucrurilor de atunci...
...si aerul muuult mai curat ;)
Un comentariu:
da, simplu e genial. oamenii au talentul de a complica totul in mod inutil si exagerat.
stiu ca prezentul e cel mai valoros, dar am sa idealizez mereu o parte din trecut: din al lor, din al parintilor, din al meu...
si stiu si eu ca nu era nici pe departe roz totul. dar ei aveau puterea de a merge pana la capat. Nu se eschivau de responsabilitati, cred ca asta e cea mai importanta calitate a vremurilor lor...
Trimiteți un comentariu