O noua perspectiva asupra lucrurilor

... o perspectiva mai clara, mai luminoasa.

O toamna frumoasa imi umple sufletul. Important e sa-l umplu mereu cu ceva sau cineva. E bine. Mi-am regasit cararea ascunsa printre deziluzii si rataciri. E drumul spre casa, simt asta!

Cu gratzie de melc

... usor, usor alunec pe panta coboranda a vietzii mele, fara a sti ce ma asteapta maine, fara sa-mi pese prea tare. 

Imi port alene povara nehotararii mele in spinare. 

spirale, spirale...

Wearing my heart

... she cried "look at me! look at me! I'm as silly as can be! wear my heart up on a sleeve", 

but no one hear and no one cared. And so it ended, my dear friend.

silly me    

Brida

"lucrurile pe care le vom avea intotdeauna tocmai pentru ca nu putem sa le posedam"

asta e un gand frumos, un gand care imi aminteste de cuvintele marelui singuratic, al lui Preda - care se razvratea impotriva nevoii umane de a consuma totul.

De ce nu ne putem multumi doar cu posibilitatea...

Ceaiul de la ora cinci

Demonii

"Deodata un gand straniu isi facu loc in capul lui Stepan Trofimovici: "Nu cumva aceasta vaduva neconsolata si-a facut anumite socoteli in privinta lui si spera ca el, dupa expirarea anului de doliu, s-o ceara in casatorie?" Un gand cinic; dar structurile psihice mai rafinate favorizeaza uneori asemenea inclinatii spre idei cinice, dat fiind factura evoluata a dezvoltarii lor polivalente."...

ps. pe acelasi principiu - al structurilor psihice rafinate - sa nu ma intrebati cum am reusit sa asociez in capul meu Demonii lui Dostoievski cu imaginea lui Loki. :) 

Rinocerii stiu

De cele mai multe ori, ceea ce ne impiedica sa fim fericiti este chiar propriul orgoliu.

True love! :)

... si as supralicita si cu "esenta de fericire".

Eminescu si Bofan

De treci codri de arama, de departe vezi albind

Si-auzi mândra glasuire a padurii de argint.

Acolo, lânga izvoara, iarba pare de omat,

Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet;

Pare ca si trunchii vecinici poarta suflete sub coaja,

Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor vraja.

Iar prin mândrul întuneric al padurii de argint

Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind;

Absolut fantastica imagine, absolut superbe versuri ... totul de poveste este!

Poza facuta si prelucrata de Dorin Bofan mi-a inspirat poemul eminescian, pe care altfel memoria mea uzata lasase sa se astearna praful uitarii. Dar uite asa din cand in cand, un lucru frumos da un impuls inimii noastre care face valuri pe oceanul mort al constiintei si poc! rezulta ceva asemanator unui foc de artificii pe fond interior :) Se intelege ceva?

Sper doar sa se inteleaga admiratia mea si recunostinta pentru lucrurile frumoase care ne inconjoara.

Intalnire de gradul 3

Mica, verde si cuminte

mi-a trecut pe dinainte

o broscuta microbista!

(banuiesc - dinamovista)

a trecut broscuta strada

de la stanga mea la dreapta.

se grabea sa prinda Cupa

abia o zareai cu lupa.

Am zambit si-am mers ‘nainte…

:)

... pe urma

n-am cuvinte.
doar lacrimi...

bune si astea. curata ochii, si am sa vad mai clar pe urma.

Love is made with laughter

- Ce te faci daca ma indragostesc de tine? Se poate intampla... you know! il ameninta ea surazatoare.

- Ce sa fac?!? ( rade el ) Cred ca dau cu banul: sa fug, sa nu fug?... 

Neah. Nu ma sperii tu pe mine asa usor :P

Ploua iar...

Imi place ploaia, mai ales cand sunt in casa, asezata confortabil intr-un fotoliu cu o carte buna si o cana cu ceva cald, e minunat.

Cand ploua afara e bine.

Mai grav e cand ploua in mine...

Gabriela...

O poveste trista... acum in prag de Inviere.

Gabriela are nevoie de ajutor si atata timp cat exista speranta, nu poate, nu trebuie sa renunte.

Speranta in oameni... cred ca e cel mai greu de intretinut.

Aici e povestea ei mai pe larg: http://gabrielatudorache.blogspot.com/

Nu ma pricep sa pun in cuvinte apeluri la umanitate, probabil si din cauza ca eu nu mai cred in bunatate dezinteresata si binefaceri din partea celorlalti...

Dar inca mai sper.

La fereastra ei...

... zapezile impodobeau decorul.

Decorul era de poveste, acum povestea s-a terminat.

Placere neagra!

My coffee is ONE of them

Even if it's just a scam.

...

E o dragoste constanta de ceva vreme. La inceput a fost cafeaua clasica, la ibric, productie proprie, cu caimac :P in cana mare, 1, 2 sau chiar 3 pe zi.

Ritualul prepararii cafelei imi producea o placere mai mare chiar decat consumarea ei.

Sau poate era doar placerea evadarii de la orice treaba aveam de facut in minutele alea... de invatat pentru examene mai ales, de facut piata sau diverse treburi casnice - alteori. Indiferent ce evitam, clar era PLACERE curata sa fur clipele alea savuroase langa ibricul aburind, adulmecand aroma care mi se insinua adanc in sinusuri.

Placerea anticipatiei este mai mare comparativ cu cea efectiv resimtita in momentul producerii evenimentului. Cel putin in cazul meu, cam e!

Apoi placerea de a pune cafeaua in cana (cana nu ceasca - am zis deja: era mare), si caimacul... Arta, ce mai!

Inca o conditie - cafeaua trebuia consumata fierbinte, in cel mai rau caz - calda. Calduta sau rece - in niciun caz.

Consumata in exces in perioada licentei, mi-a cauzat o cadere de calciu in urma careia am trecut urgent pe Cappuccino la plicuri de care mi s-a luat, si ulterior la 3 in 1 de la Jacobs - de care inca nu m-am saturat!

Dar cafeaua, intr-o forma sau alta, a ramas o constanta in viata mea...

Zana Maseluta

http://www.behance.net/gallery/paintings-III/1386717

In mod obisnuit nu ma dau in vant dupa lucrurile/fiintele prea dulci. Personajul din imagine... este o exceptie. Arata ca Zana Maseluta cufundata intr-o cafea cu lapte, si care culmea - tine intr-una din manute o cafea cu lapte ;)) iar in cealalta o gogoasa perfect rotunda, perfect roz si perfect dulce. E perfect rotunda ca ochii lui perfect rotunzi si perfect albastri.

Cu riscul de a face instantaneu diabet - m-am indragostit de tabloul asta.

E un fel de esenta a copilariei, exceptand cafeaua la care ma duce cu gandul.

In between

Traim intre doua lumi: lumea din jurul nostru, dupa ale carei reguli ne conducem existenta, si lumea dinauntrul nostru - ai carei creatori si stapani suntem. Aici noi stabilim regulile.

Totusi in orice moment noi nu suntem pe deplin prezenti in niciuna dintre cele doua lumi, ci ne rupem intre ele in incercarea de a compensa si de a completa lipsurile.

We live in between worlds.

Iona

"Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă."

...si mare dreptate avea Sorescu aici. Ce atatea legaturi? oricum nu tin.

If men are pigs...

... and love is a drog, then we are all very seriously fucked up! ;))

Would you...?

Would you notice... if I were to disappear, someday?

Would I care if you will not be there...?

Would it matter if I would say to you... STAY?

I think... you should just GO AWAY!

"Risipitorii"

Pe langa titlul unui roman al lui Marin Preda, "Risipitorii" este si o categorie de oameni in care spre rusinea si marea mea cainta, ma inscriu. Risipesc timp, mai ales timp, dar si energie, sentimente, bani, cuvinte, si ce e mai grav - vise!

Ma risipesc pe mine in fiecare clipa a fiecarui ceas, ma risipesc in cele patru zari, in cele patru dimensiuni, ma risipesc in toti cei pe care ii intalnesc pe drumul vietii mele...

Vreau sa cred ca sunt praf de stele si ca risipindu-ma in toate imi implinesc de fapt menirea. Dar ma tem ca sunt doar praf ordinar de cea mai joasa compozitie, din cel pe care il matura maturatorii la marginea drumului.

Freezing Time

As vrea cateodata sa ii pot spune Timpului: " Tu du-te inainte! Eu raman aici."

Traiesti o clipa perfecta din care pur si simplu nu mai vrei sa pleci.

...si nu-mi spuneti ca voua nu vi s-a intamplat.

Mie da... de cateva ori. Tocmai asta e - ca daca ar fi fost dupa mine as fi ramas inghetata in prima mea clipa perfecta, fara sa banuiesc ce pierd.

Cum compari perfectiunea?

"deja-vu, all over again"?

Gata Sarbatorile, de maine pe baricade.

Indiferent daca avem sau nu o lista (eu am renuntat la liste, ca nu era sanatos!) toti ne-am propus sa facem lucrurile mai bine anul asta.

Asa ca fie sa ne iasa mai bine toate, pana si greselile. E loc de mai bine in orice directie.