Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Camara mea
-
-
fără bascăAcum 4 ani
-
-
-
-
Crostini cu pui si branza de capraAcum 9 ani
-
WoodenAcum 13 ani
-
ne-am mutatAcum 9 ani
-
Astfel am trăit în stol o vremeAcum 2 ani
-
Povestea tricourilorAcum 11 ani
-
-
Things are not people…Acum 13 ani
-
-
La lumina zileiAcum 4 zile
-
#718Acum 11 ani
4 comentarii:
Oh, da! de 3x da!
De la Brancusi citire: « Dragostea ., . oamenii se gîndesc ime¬diat la amorul carnal, care fără îndoială că ne pune în legătură cu Dumnezeu. Din fericire, mai există şi un alt fel de dragoste, cea care se înalţă direct spre Dumnezeu. Dumnezeu e peste tot, e aici (un gest larg cu mîha), ne putem împăr¬tăşi cu toţii la el. Dar pentru a reuşi asta, trebuie să-ţi învingi eul, să înveţi să nu exişti. Eul clădeşte în fiecare oraş o mare piramidă şi toţi vor să se caţere pe ea. Eu? Nu, eu sculptez pentru că asta e misiunea mea»
« De îndată ce faci ceva pentru propriul tău eu, se naşte un blestem. Se cuvine să înţelegem că nu facem niciodată ceva, ci doar că cineva face ceva folosindu-se de noi drept unelte. Noi nu existăm — iată marea enigmă»
egzact!
am sa-mi permit sa-ti imprumut ultimul comentariu - daca il cauti vezi ca il gasesti pe fb-u meu ;)
perfect!
Trimiteți un comentariu