Perfecta zi de toamna! Un drum la posta sa-mi ridic cartea primita... cald - soare - frunze galbene si tot restul, apoi o plimbare, un drum prin magazine de tzoale si mancare. Te trezesti intr-o zi, cum m-am trezit eu azi, cand descoperi ca nu mai ai de nici unele si trebuie sa faci un fel de aprovizionare. Sau simti doar nevoia sa iesi din casa sa umpli timpul cu ceva concret: cu cumparaturi!, sa vezi oameni. Si soarele... reflectat in asfalt - pur si simplu orbitor. Asta e cuvantul. L-am lasat sa ma orbeasca, sa-mi faca ochii sa lacrimeze, sa-mi stearga amintirile, gandurile, grijile... sa ma stearga cu totul, sa raman doar o frunza pe drum, o lacrima in soare, praf purtat de vant... suntem impresii ale unor clipe daruite noua. Atat. Niste pasi pe drum....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
soarele orbitor deschide alţi ochi. când adevărul este contemplaţie. ce-mi place când îţi reuşesc astfel de postări... !
ce e mai frumos e ca nici macar nu ma prind, pana nu citesc astfel de comentarii! ;)))
E ca in bancul ala cu poetul care nu stia ce a vrut sa spuna pana nu si-a auzit criticii interpretandu-i opera!
ps
sper sa-mi mai reuseasca cate una, fie si din intamplare :P
ce-am zis nu implică faptul că nu-mi place când îţi reuşesc şi altfel de postări...
ok. acum mi-am dat seama ca am fost rautacioasa fara sa vreau. asta imi reuseste de fiecare data in ultima vreme...
dau vina pe vreme!
mersi pentru revenire. chiar am fost uşor... tulburat. mă gândeam că aşa-mi trebuie când comentez doar să mă aflu-n treabă... :) imi ies tot felul de bazaconii... :)
nu mai mult decat imi ies mie nefacute cand incerc sa spun ceva dragutz... si in loc de asta tulbur apele fara sa vreau!
revenind - multumesc pentru comentariul tau, si pentru comentarii in general de fapt! ;)
Trimiteți un comentariu