“Am invatat ceva: nu-i adevarat ca te faci inteles vorbind…”
Dormind la soare – ABCasares
Dormind la soare – ABCasares
*
Ooo da. De cate ori nu am testat pe viu invatatura asta. Cuvintele rostite capata independent de noi o mie de sensuri si nuante si conotatii… care se amplifica de o mie de ori in mintea celuilalt. Mai multe spune o privire decat o tona de explicatii. Dar cand ochii cautati se ascund privirii… e drept sa cred ca motivul pentru care nu se lasa cititi este pentru ca ascund ceva? Nu neaparat! Raspunsul asta cu “nu neaparat” e un fel de “totul este relativ”. Si este. Pentru ca asa cum un cuvant are o mie si una de intelesuri, tot asa un om poate avea o mie de motive pentru a-si ascunde privirea, de la timiditate, pana la simpla si banala explicatie ca soarele imi face ochii sa lacrimeze din senin si de aia trebuie sa port ochelari de soare. Lacrimile din timpul noptii au ele alte explicatii… cu totul diferite. Si cine ar fi crezut ca tocmai acelea sunt lacrimi de fericire…
Ooo da. De cate ori nu am testat pe viu invatatura asta. Cuvintele rostite capata independent de noi o mie de sensuri si nuante si conotatii… care se amplifica de o mie de ori in mintea celuilalt. Mai multe spune o privire decat o tona de explicatii. Dar cand ochii cautati se ascund privirii… e drept sa cred ca motivul pentru care nu se lasa cititi este pentru ca ascund ceva? Nu neaparat! Raspunsul asta cu “nu neaparat” e un fel de “totul este relativ”. Si este. Pentru ca asa cum un cuvant are o mie si una de intelesuri, tot asa un om poate avea o mie de motive pentru a-si ascunde privirea, de la timiditate, pana la simpla si banala explicatie ca soarele imi face ochii sa lacrimeze din senin si de aia trebuie sa port ochelari de soare. Lacrimile din timpul noptii au ele alte explicatii… cu totul diferite. Si cine ar fi crezut ca tocmai acelea sunt lacrimi de fericire…
Un comentariu:
interpretăm mai corect cuvintele persoanelor pe care le cunoaştem, de la care ştim la ce ne aţteptăm. mi-amintesc de prima intervenţie pe care a făcut-o belle la mine pe blog. zicea despre cât de atent e Proust în folosurea virgulelor. îţi mărturisesc că am intrat în panică :) . mă gândeam că era o aluzie la cât de neglijent le-aş folosi eu! nici vorbă de aşa ceva. nu voise să spună altceva decât exact ceea ce spusese! despre lucrurile acestea am pregătită o postare pentru cât de curând ;) .
Trimiteți un comentariu