G.M. Zamfirescu - Maidanul cu dragoste
Povestile din mahalaua "cu nume ruşinos"... Citindu-le ma gandesc la bunicii mei care si-au inceput vietile in Mahalaua Fundaturii, cred ca ar putea fi chiar povestile lor... el baiat de negustor grec, ea fata de franzelar ungur :) Imi place cum nu se lasa impresionati de "progresele" din ultima jumatate de secol, de inventii si gadget-uri, pentru ei lumea noastra pare mai dura decat ce au trait ei in vremea razboiului, viata mai searbada ... bucuriile mai fade, patronii mai duri. :)) Asa o fi.
7 comentarii:
asa e.
CE ANI INFECTI TRAIM
serios acum, tie ti se face pielea gainii cand te uiti la o poza veche?
eu n-am vazut in nici o poza de pe vremuri oameni cu priviri din astea bivine ca in zilele noastre
hhmmmmm
ambii bunici ai mei isi bateau sotiile ;D
n-am zis imi bateau bunicile ca n-am cunoscut decat una, si asta pana la varsta de vre0 4 ani
si ele aratau tot asa, frumoase si senine in pozele de la nunta.
nu stiu, niciodata nu e bine
dar parca acum e ... parca acum nu e nimic. ACUM NU EXISTA NIMIC
oamenii sunt niste roboti
sau ma rog, poate am cunoscut eu.. numai persoane din astea, dar e greu de crezut, adica nu e ca si cand pot sa numar pe degetele de la o mana oamenii pe care i-am cunoscut indeaproape..
m
:)
Înainte oamenii erau oameni. Acum au rămas doar umbre.
Numai bine.
cred ca ei traiau mai intens, pe cand noi ne pierdem energiile in nimicuri.
Dragostea si moartea. altceva nu conta! e o simplificare dar in esenta e corect.
Acum sunt prea multe kkturi de care nu avem nevoie dar de care am fost conditionati sa ne legam existenta si in functie de care ne calculam "reusita in viata".
@Andrei S. - pare ca SUFLETUL e in cantitate limitata si ca sa ajunga la toata lumea s-a redus cumva cantitatea de suflet pe cap de muritor... :(
Dragoste divină!
Mulţumesc pentru urmărire!Te pup!
P.S: şi tu eşti la mine în blogroll!
cata pasiune se consuma pe atunci! astazi, un jacqes brel ar fi de neimaginat...
Trimiteți un comentariu