B. de la Baron

" caci latura sa mic-burgheza - comoditate si pasiune pentru carti..."
Henry De Montherlant - Cazul Exupѐre
pai am citit asta si mi-am amintit ca stra-strabunicul era Baron, adica nobil de-a dreptul.

de aici lenea mea si fitzele de mare clasa. 

chiar asa - mama lui Papicu (adica bunicul - vezi poza, unde avea 18 ani!) era fata de Baron, Zoe B. Georgescu, unde B. era de la Baron.

Asa se explica de ce mie imi repugna orice munca pe care o consider injositoare - curatenie, piata, cratita. 

dar nu se explica cum de strabunica, fata de Baron, era mai gospodina si bucatareasa ca toata Fundatura in care a trait. hm. 

O gura de aer

... sau posibilitatea unei evadari, o fereastra deschisa spre o alta viata. ca atunci cand deschizi geamul doar putin, te uiti afara, respiri si parca ai iesi dar e asa de bine inauntru, chiar daca esti pe marginea ferestrei si te uiti in lungul strazii la trecatori - nu inseamna neaparat ca vrei sa fii acolo. poate le vrei pe amandoua - si confortul dinauntru si senzatia ca poti fi afara...

Adica el e pentru mine o gura de aer? mai degraba o fereastra deschisa spre o viata care desi nu este a mea, mi se ofera ca o alternativa la existenta mea domestica, o pata violenta de culoare care da contrast si culmea - mai multa savoare vietii mele linistite.

Trebuia sa ne vedem vineri seara, voiam sa il vad desi stiam ca e posibil sa nu-mi iasa figura, am zis ca DA, ca si cum zisul ar fi putut schimba ceva. dar am uneori senzatia ca daca spun - e ca si cum as prinde cu un ac spusa in planul realitatii, si nu se mai poate dezice realitatea de mine. nah.

cand a devenit evident ca nu o sa fie, i-am dat mesaj - un mesaj putin penibil, dar penibil de sincer (aia e sunt sincera, enervant de sincera, plictisitor de sincera *&^%$#@!~ ). Imi parea rau ca n-o sa fie. apoi mi-a parut si bine, cumva, ca am un motiv sa nu ne vedem, sa mai amanam... 

As always "pleasure delayer" :P

Imi parea bine ca o sa fie alta data dar in final, analizand - mai mult decat era cazul - mi-am dat seama ca imi pare rau si ma simt vinovata pentru ca mi-a parut bine. WTF?!? 

Vreau sa ma bucur adica si de confortul meu dar si de adrenalina pe care o simt cand ies din zona mea de confort. Vreau prea multe si prea multe nu ma satisfac.

Ce sa ma fac? 

1946 Calea Grivitei

Aveau aici 22 si 21 de ani. Mai are rost sa spun ca iubire ca a lor eu nu am sa mai vad? Casnicie ca a lor nici atat. 

Ne adunam noi cei ramasi: copiii, nepotii - la cate un parastas si ne amintim cu drag de ei. 

Erau atat de tineri... 

Ei si-au trait vietile frumos si au sperat pentru noi la mai bine. "Mai bine" asta e tare relativ :))) 

Om duce-o noi "mai bine" decat au trait ei, dar in mod sigur  o ducem rau la multe capitole pe care ei le-au bifat, probabil fara sa fie pe deplin constienti de asta si de cat de bogata era viata lor pe atunci. 

Poate ca tind sa idealizez vremurile de atunci si viata aia de dupa razboi. Dar in mod sigur regret SIMPLITATEA lucrurilor de atunci... 

           ...si aerul muuult mai curat ;) 

Jack Daniels

 de fapt Baileys Irish Cream...

fu f bun, dar nu vreau sa-mi creez alte obiceiuri proaste pe langa alea pe care le am. raman la vinul rosu sec si la cafeluta mea zilnica. 

ce nu te omoara te face mai puternic - se aplica la multe dar la consumul de alcool - sigur NU.

Another day in paradise

... adica in sanul familiei. Weekend at home. teoretic suna bine insa cumva reusesc sa le stric pe toate - weekendurile astea. probabil e tensiunea acumulata in timpul saptamanii care erupe spectaculos cand ti-e lumea mai draga, sau mai linistita... cumva Universul echilibreaza niste conturi. 

Ii ranim cel mai rau, mai adanc, mai fara mila si mai adesea pe cei care ne sunt mai dragi si de a caror afectiune suntem siguri - altfel nu am risca sa ne aratam adevarata fata, daca nu am fi siguri ca vom fi iertati in final. 

Infecta natura umana - marsava cu cei apropiati, falsa si amabila cu societatea. 

Convenabil... sa dau vina pe natura umana. 

Cand o sa-mi asum responsabilitatea pentru actiunile mele indoielnice?!?

Se cheama maturizare. Am fentat-o destul si se pare ca astept un cataclism sa ma trezeasca la viata. 

"If you only run for cover, it's just a waste of time".

Asta scriam acum 6 ani. 

Tot acolo sunt. 

Viata

da, egzact asa.

Primul pas.

Cel mai simplu ar fi fost sa nu faca acel prim pas. pasul odata facut nu mai putea fi desfacut. Clar. si in momentul ala - o groaza de alte mecanisme s-au pus in miscare, totul semana acum cu un mare Domino ale carui piese cadeau una dupa alta fara posibilitate de oprire.

Din moment ce nu putea fi oprit "mecanismul", nici nu avea rost sa i te opui. Acum trebuia sa se lase in voia lui... indiferent unde o ducea.

Se cerea putina incredere, un strop de inconstienta si cam atat.

A, si nu trebuia sa regrete acel prim pas. 

Isi dadea seama acum ca doar primul pas, doar atat - fusese decizia ei. Restul erau urmari firesti, consecinte directe ale acelei prime mutari. Practic nici nu mai depindeau de ea.

Ea a ales daca sa-l faca sau sa nu il faca, acel prim pas, stiind prea bine unde duce drumul ales. Chiar stia?

Red

"Red is the color of gods."

Este ceva legat de culoarea asta... o energie aparte. Te trimite cu gandul la foc, la inceputuri, la sange, viata, sex, moarte... la de toate!

Culoarea totala, cum ar veni.

Eu fiind palida, ma avantajeaza ;) 

...fiind berbec /cum e si Russel Crowe/ imi e benefica.

fiind dinamovista :))) cum nu multi mai sunt, ma si imbrac in ea.

Me and Red - the perfect couple.

Noaptea

Statea cuminte pe craca ei si privea in noapte. In jur se spargeau sute de soapte. Padurea fremata...

Noaptea nu e un timp doar pentru dormit, noaptea e o alta dimensiune - lucrurile capata alte culori, gandurile alta semnificatie. Totul e ca un negativ al unei imagini inofensive care e lumea la lumina zilei. Asta pentru ca noaptea toate iau amploare, capata o a 5-a dimensiune (pe langa alea 3 si a patra = Timpul), noaptea totul devine Mistic.

Teoria golurilor

"...nici nu mai putea fi vorba sa lupti cu ajutorul gandirii impotriva golurilor din suflet."

Thomas Mann - Muntele vrajit

ba consider ca vinovata e chiar gandirea pentru golurile mele. prea multa gandire, prea putina simtire sau actiune. teoretizand totul nu inseamna ca nu mai e nevoie de practica. dar nu e numai gandirea de vina. e o teama care te inchide in tine, care te face sa nu mai vezi bine.
teama care incercand sa se gandeasca pe sine s-a blocat in automatisme. un cerc vicios din care nu reusesti sa iesi si continui sa te rotesti si sa gandesti parca tocmai pentru a nu avea timp sa traiesti. nu pretind ca stiu leacul, in asteptarea unui sens am ametit.

Fascinatie

"One's own soul, and the passions of one's friends - those were the fascinating things in life."
The Picture of Dorian Gray - Oscar Wilde

cam asta ar fi. 

si totusi...  

traim doar pentru a fi fascinati?

am ajuns sa imi pun mai multe intrebari decat inainte. uneori imi raspund dar aproape niciodata nu sunt multumita de rezultat. caci vine vremea cand ajungi la concluzia ca ai vorbit destul si de pomana. acum trebuie sa asculti. sa taci si sa asculti. 

sa astepti ca raspunsurile la toate intrebarile tale sa vina la tine.

oare trebuie sa mai astept mult?