True love! :)

... si as supralicita si cu "esenta de fericire".

Eminescu si Bofan

De treci codri de arama, de departe vezi albind

Si-auzi mândra glasuire a padurii de argint.

Acolo, lânga izvoara, iarba pare de omat,

Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet;

Pare ca si trunchii vecinici poarta suflete sub coaja,

Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor vraja.

Iar prin mândrul întuneric al padurii de argint

Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind;

Absolut fantastica imagine, absolut superbe versuri ... totul de poveste este!

Poza facuta si prelucrata de Dorin Bofan mi-a inspirat poemul eminescian, pe care altfel memoria mea uzata lasase sa se astearna praful uitarii. Dar uite asa din cand in cand, un lucru frumos da un impuls inimii noastre care face valuri pe oceanul mort al constiintei si poc! rezulta ceva asemanator unui foc de artificii pe fond interior :) Se intelege ceva?

Sper doar sa se inteleaga admiratia mea si recunostinta pentru lucrurile frumoase care ne inconjoara.