Se stie ca atunci cand suntem copii, vedem cumva lucrurile mai limpede, ideile sunt mai clare, ca si cum ne-ar fi fost data sansa sa privim pana in strafundurile Universului, si sa-L zarim pe Creator "la pielea goala"... astfel incat nu mai exista taine pentru noi in Univers, totul este revelat, familiar, al nostru! Toata lumea ne zambeste si noi radem impreuna cu ea. Apoi crestem... invatam sa vorbim si treptat uitam sa privim lucrurile "la pielea goala", in schimb le vedem infasurate in conventii si prejudecati si totul e mai urat si mai inspaimantator. Uitam ca suntem aici sa ne jucam, si nu sa cucerim lumea.
parerea mea :P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu