... tine cam 30 de minute, si ma refer acum la drumul spre casa. Am observat ca cea mai mare fericire e atunci cand ma gandesc si anticipez lucruri care imi plac, decat cand efectiv le traiesc. Asta pentru ca intotdeauna in mintea mea ele se petrec putin altfel si sunt mai frumoase decat in realitate. Asa ca mai nou prefer sa nu imi mai creez asteptari... ci doar sa traiesc lucrurile asa cum vin, la adevarata lor valoare - poate sa incerc sa scot mai mult din ele, fara sa fie nevoie sa le visez in culori inainte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
eu sunt fericita cand rememorez ;D
fac eu totul mai sclipitor :P
I'm a poet, don't ya know it? cum zicea dragul de syd barrett ;D
:)) eu cand rememorez, corectez involuntar greselile. Asa ca ajung sa nu mai inteleg nimic si sa deformez realitatea!
Eu sunt un fel de iluzionist... adica ma hranesc cu iluzii :D
Acelasi lucru il patesc si eu...si tot ma confrunt cu aceasta problema a asteptarilor, care se lasa tare greu rezolvata ..
Trimiteți un comentariu