- Baiete, zise batrana rezemandu-si oasele pe banca de piatra acoperita de frunze, incearca sa nu ma judeci prea aspru... mintea ta tanara nu poate intelege lucrurile pe care ochii mei acum orbi le-au vazut de-a lungul veacurilor.
- Dar atunci... de ce?... intreba el.
Batrana inchise ochii cu durere:
- Care zici tu ca este rostul vietii?
Tanarul raspunse fara ezitare:
- Iubirea! s-o dam si s-o cautam atata vreme cat ne sta in putere.
Ea rase infundat.
- Altu' care se crede Romeo... Tinere, inainte sa imbatranesti cautand-o pe Julieta, ia aminte la vorbele unei batrane sinucigase - rostul vietii pentru fiecare din noi e sa ne gasim DRUMUL, si sa mergem pe el, indiferent unde ne duce... Ete, al meu duce la moarte!
- Toti o sa murim odata si odata, dar de ce vrei sa-ti curmi matale zilele cata vreme Dumnezeu nu te-a chemat?
- Tocmai aia e. Ca a uitat de mine de cand ma invart bezmetica prin asta lume. Ma duc sa-i amintesc... si ma intorc!
...
2 comentarii:
Frumos spus, S.
Multumesc, C.
As fi preferat sa fie doar o fantezie a mea... dar asta e alta poveste!
Trimiteți un comentariu