Pana si umbrelele mor…Azi dimineata m-a lasat a mea. Tineam enorm de mult la ea. Era prima si unica umbrella pe care mi-o cumparasem eu ( restul le aveam de capatat, sau gasite, sau cadou… ), era primul lucru pe care mi l-am cumparat din Plaza mall… de la Diverta – o umbrella in tonuri de maro si bej… linii desenate putin neregulat asa cum imi place mie… si din loc in loc cu un scris mic imi ura: Happy rain!... Mie chiar imi place ploaia, si imi placea cand o priveam pe sub umbrela mea vesela, era ca si cum imi schimba putin perspectiva. Pentru ca noi stim ca :"so much depends on the weather..." dar si de cu cine o imparti! :) Well, so much for my happy rain, fuse fuse si se duse. Azi dimineata cand s-o strang s-o pun in geanta, ca era la uscat dupa ploaia de aseara, nu se mai lasa inchisa. Nu mai vrea si pace. Cred ca e un semn de protest mai curand decat de neputinta, dar eu am luat-o personal. M-a lasat la greu. Gata. Trebuie sa-mi cumpar alta… RIP my happy one!
5 comentarii:
eu am venit acasă cu tot felul de umbrele: unele scumpe, ca să ţină, altele ieftine, soluţii de moment. dar cu niciuna nu am reuşit relaţii de mai lungă durată. ba mă părăseau, ba li se şubrezea... condiţia fizică. nu ştiu... it was probably me. încă mai aştept Umbrela care să însemne pentru mine ce a însemnat această Umbrelă pentru tine...
RIP, Silly Girl's Umbrella...
...relatia noastra a durat 6 ani.
destul cat sa imi fac ganduri serioase :)))
nici nu ma gandeam la o despartire asa brutala.
imi pare bine ca ma intelege cineva.
da... te înţeleg foarte bine...
da', auzi? o stii pe aia cu umbrela, a lui georges brassens?
nu cred.
o aveau tu pe blog parca? sau alta...
aia, da. atunci o stii.
Trimiteți un comentariu