Happy rain!

Pana si umbrelele mor…

Azi dimineata m-a lasat a mea. Tineam enorm de mult la ea. Era prima si unica umbrella pe care mi-o cumparasem eu ( restul le aveam de capatat, sau gasite, sau cadou… ), era primul lucru pe care mi l-am cumparat din Plaza mall… de la Diverta – o umbrella in tonuri de maro si bej… linii desenate putin neregulat asa cum imi place mie… si din loc in loc cu un scris mic imi ura: Happy rain!... Mie chiar imi place ploaia, si imi placea cand o priveam pe sub umbrela mea vesela, era ca si cum imi schimba putin perspectiva. Pentru ca noi stim ca :"so much depends on the weather..." dar si de cu cine o imparti! :) Well, so much for my happy rain, fuse fuse si se duse. Azi dimineata cand s-o strang s-o pun in geanta, ca era la uscat dupa ploaia de aseara, nu se mai lasa inchisa. Nu mai vrea si pace. Cred ca e un semn de protest mai curand decat de neputinta, dar eu am luat-o personal. M-a lasat la greu. Gata. Trebuie sa-mi cumpar alta… RIP my happy one!

Intalnire la colt...

Iti dau intalnire la colt
La coltul gurii mele... sau mai bine
La coltul buzelor tale,
Ca e mai aproape!

ps.
...voi fi acolo.
Sa nu intarzii!

:*

Doua nopti in Sydney...

Daca as face un film dupa weekend-ul care a trecut, l-as numi: "Doua nopti in Sydney".

Pe coloana sonora ar figura neaparat Koop – Island blues…
Iar scenariul? Desi minunat, aproape mai de loc© respectat de actorii care au avut mana libera la improvizat si au fost atat de naturali... nu au falsat niciun pic! Printre figuranti apar multe mirese… au loc cateva mese in locuri diverse, mai sunt apoi multe ape curgatoare pe un fond cu mult soare! Apele curgatoare, trebuie specificat, pot fi rauri, parauri, mici cascade, arteziene si robinete.
Iar filmul de fapt, ar fi un mini serial, pentru ca se termina cu

- VA URMA -
Probabil ca data viitoare se va si chema altcumva, si sa speram ca nu vor mai fi intarzieri in program, in rest, nu exista plangeri, totul a fost mirobolant ;)

Serendipity

Un cer plin de stele...
Ziduri vechi acoperite de iedera...
Tantari ce dansau la lumina tremuratoare a lumanarii
Si noi ne leganam lenes intre o sorbitura de ceai si o gura de barfa.Un ceai negru si un ceai verde.

Niste pisici dadeau tarcoale.
N-am inteles ce treaba aveau. Probabil nici una. Dar au reusit sa ma streseze putin.

A fost seara de ceai cu cherie - cu care m-am intalnit sa iau rucsacul menit sa ma insoteasca in drumul meu... atatea dorinte si sperante, romanţe si cutezanţe. Zilele astea am invatat din nou cat de usor se clatina totul, si ca nu trebuie sa iei nimic de sigur, nimic nu-mi apartine, nici macar clipa - dar daca as putea as lua-o si as fugi cu ea. Da-mi macar o clipa sa fie a mea!

ea e cherie... si rucsacul ;)

Cherie mi-a trimis poza asta ( si inca altele ) ca sa-mi prezinte rucsacul ce ma va insoti pe mine weekendul asta. imi place de el ca e in culorile mele preferate - maro si rosu, si imi place poza pentru ca ma duce cu gandul la Alice dupa ce mancase prajitura si se facuse mica mica...

Da, dar Alice nu avea asa un rucsac :P

Now what?

chiar daca pare a fi - aceasta nu este ilustrarea unei situatii fara iesire, stiut fiind ca pisicile au talentul de a ateriza in picioare. pe de alta parte, altcineva sa se gaseasca in postura asta...

oricat mi-ar placea sa stau prin copaci nu mi-ar conveni sa-mi duc viata pe o creanga, privind lumea cu capul in jos. sau nu... partea asta poate ca mi-ar conveni! :P

INTERMÉZZO

"- E complicat..."

"- Pai da, am uitat... tie numai asa iti place, cu complicatii!"

Aseara am tinut cu Uruguay. De ce? pentru ca pareau sa nu aiba nici o sansa in fata Olandei. Asta nu mi-a placut. Opinie de cunoscatori sau nu, mi s-a parut nedreapta! well... ca multe altele pe lumea asta. Asa ca am vrut sa compensez cumva si le-am dat votul meu, neconditionat!

Chiar daca au pierdut meciul cu 2 - 3, votul meu nu l-au pierdut! :P

What dreams may come

"- La Elvira, ce iubesti cel mai mult?

Se inrosi ca focul... zise imediat ceva care m-a umplut de uimire:

- Poate ca indragesti cel mai mult ideea pe care ti-o faci despre cineva.

- Nu te inteleg, am marturisit.

- Eu am norocul ca Elvira nu dezminte niciodata ideea asta.

Am cugetat o clipa si am spus, de parca as vorbi singur:

- Ma rog. Daca eu iubesc infatisarea Dianei, poate ca infatisarea ei nu-i mai putin Diana decat e Elvira ideea pe care ti-o faci tu despre ea. Nu trebuie sa scormonim atat de adanc.

Aldini raspunse cu naturalete:

- Esti prea inteligent pentru mine.

Eu nu cred ca sunt mai inteligent decat altii, dar am chibzuit indelung asupra unor subiecte."

Dormind la soare - ABCasares

"Important este ceea ce credem ca resimtim...

We live in our minds anyway"

(what dreams may come)

Pana la urma senzatiile si sentimentele noastre sunt cenzurate de creier si puse sub forma unor idei pe care ni le facem despre lucruri. Ideile astea pot fi periculoase mai ales daca devin fixe ;)))

Iti faci o idee despre cineva si refuzi sa mai vezi dincolo de ea, in ciuda tuturor evidentelor. Ok pentru asta e nevoie si de incapatanare - pentru care am resurse nelimitate, se pare :P iar daca tragi o linie si faci socoteala - in final esti mai atasat de ideile pe care le ai, decat de realitatea care le-a generat. Nu mi se pare chiar un lucru absurd...

De dragul unei idei s-au purtat razboaie, pentru o idee au izbucnit revolutii...

...pana la urma chiar nu e bine sa analizam prea mult.

Dar ma intreb: as renunta la cenzura gandirii de dragul senzatiilor pure? Sa renunti la satisfactia pe care ti-o da constientizarea si analizarea la rece a trairilor tale...

Neah!... e prea fascinanta lupta care se da intre gandire si simtire ca sa pierd vreo etapa! ce-o fi, o fi!