De data asta fara nici o referire la Marin Preda, ci ma refer la imposibilitatea timpului de a se intoarce asupra sa pentru a-ti da sansa re-facerii drumului sau macar a unei fractiuni din el. Uneori mi se pare ca ar fi de ajuns sa "iau inapoi" un moment anume, pentru ca totul sa fie din nou bine. Dar care sa fie Momentul care a cauzat lantul de evenimente care...
Aici ma impotmolesc de fiecare data. Mi-e greu, daca nu imposibil, sa il aleg pe acela fara de care lucrurile ar fi la fel ca in cea mai buna dintre toate lumile posibile! :D
22 de comentarii:
asta e dovada faptului ca nu ai un asemenea moment in viata ta, care a schimbat totul in rau. totul se intampla treptat
si acum o sa spun ceva ce nici eu nu cred dar sa fie aici poate tu esti mai optimista-sau poate ai niste vointa :P
si tot asa nimic nu poate schimba totul in bine dintr-odata ci trebuie sa o iei incet, eleminand din viata ta lucrurile care iti fac rau -cele pe care le poti elimina- si inconjurandu-te de cat mai multe lucruri si de cati mai multi oameni care iti plac , facand lucrurile pe care ai vrea sa le faci, etc. si poate treptat, treptat.. o sa fie bine.
nici eu nu cred. :)
credeam ca momentul ar putea fi alegerea facultatii, nu. a liceului - acolo a inceput! inca regret ca nu am avut forta sa-mi infrunt parintii si sa dau la Tonitza cum imi doream.
A fost primul compromis din viata mea. Atunci am murit EU.
Cred ca asta ar trebui schimbat.
Ok , acum ca stiu, ma ajuta Cineva sa fac schimbarea? :D Asta nu-mi garanteaza ca totul va fi bine, ci doar ca daca ar fi fost rau - ar fi fost din cauza alegerilor mele! si nu din cauza lasitatii...
Lasitate? poti sa acuzi un copil de 14 ani de lasitate pt ca nu a stiut sa-si impuna vointa in fata familiei?
ai putea sa dai acum la facultatea de arte plastice...
dar eu-urile nu mor. poti sa il scoti la suprafata. stiu ca suna .. prea complicat dar ... dc suna prea complicat probabil ca nu iti doresti asta cu adevarat, si doar dai vina pe asta ca sa te ierti/scuzi / ca sa gasesti o explicatie pentru nefericirea ta.
ce chestie, chiar ma gandeam ieri ca oare de ce nu mai pui 'schite' de-ale tale pe blog..
ar trebui sa pictezi/ desenezi mai des. nu trebuie neaparat sa faci o facultate sau o cariera ca sa exprimi lucrurile care sunt in tine. treaba asta e un succes in sine
stiu ca vorbesc in clisee dar eu chiar .. cred ca oamenii care cauta explicatii si scuze si fac referiri la cat e de tarziu de fapt nu isi doresc cu adevarat lucrurile alea pe care spun ca le vor
si cred ca iti raman doua variante: .. sa descoperi ca vrei asta, sa pictezi, si.. sa o faci, ori pentru tine ori .. sa dai la o faculte si sa te ocupi de design / grafica/// ceva... sau sa recunosti fata de tine ca nu vrei atat de mult si sa lasi la o parte regretul asta, care ar putea sa fie, cum zicea, doar o explicatie pe care subconstientul tau incearca sa o propuna pentru... nefericirea (etc) pe care o simti . dar chestiile astea nu vin cu explicatii. si dc incerci sa le dai mai rau iti fac
:) si acum sa-mi spui cu cat ma taxezi pentru psihanaliza. :P
ciudat cum cand incep sa vorbesc deschis cu oamenii, ei simt nevoia sa faca pe psihologii.
Do I seem in need of advice? /:)
Cred ca asta e.
D'aia o dau eu pe chestii superficiale. Momentul adevarului - sperie!
of. iar scriu si sterg si scriu si sterg.
m-ar interesa ce s-ar opune chestiei asteia cu.. psihologii. ti-ar placea ca atunci cand esti deschisa cu oamenii ei sa.. rada? sa te ignore? sa simta nevoia sa se deschida si ei si sa te intrerupa in mijlocul frazei ca sa povesteasca momentul LOR in care totul .. s-a schimbat sau.. s-ar fi putut schimba?
eu 'fac' pe psihologul pentru ca iau oamenii in serios, si lucrurile pe care le spun.. la fel. imi dau seama ca majoritatea chestiilor sunt trecatoare, si maine gandul asta al tau ti s-ar putea parea absurd si odata cu el si tot ce am zis eu, dar nu pot sa ma uit in alta parte sau sa astept ziua de maine care iti va aduce tie alta stare de spirit asa ca de ce sa ma gandesc eu la starea ta de spirit de.. azi. .
toata lumea pare a avea nevoie de sfaturi cand spune ceva ce aduce a problema , a nelamurire.
nimeni nu se asteapta, cand da ceva ce aduce a sfat (sau cand chiar da un sfat) ca tu sa-l urmezi, ci eventual sa exprime perspectiva lui asupra lucrurilor despre care vorbesti tu, ca sa vezi cum se.. vede din afara. poate asta te ajuta sa iei o decizie, sau ai iar constiinta relativitatii tuturor lucrurilor, bla bla bla
eu cand spun lucruri serioase cred ca astept sa fie primite cu o tacere serioasa. zic si io. normal ca e bine si e placut sa vezi ca oamenilor le pasa.
sper ca nu mai e cazul sa zic ca nu am vrut sa te simti lezata absolut de loc. asa cum stiu ca nici tu nu ai vrut sa ma simt io "analizata", dar de taxat poti sa ma taxezi ;)
da, mereu ma lovesc de chestia asta. oamenii reactioneaza cum ar vrea ei sa se reactioneze in fata 'problemelor' lor. mie nu-mi plac tacerile, le percep ca lipsa de interes :P
nu-mi prea place nici sa tac, aici m-am 'analizat' singura in nenumarate randuri si mi-am dat seama ca tine de narcisism oarecum.
stiu ca nu te asteptai sa ma simt lezata, dar e oarecum inevitabil, cand cineva face cumva exces de zel si .. ..mai mult sau mai putin i se reproseaza excesul de zel.. la asta se ajunge :))
oamenii sunt prea complicati pentru mine, eu nici pe mine nu ma inteleg. nu vreau nici sa incetez sa mai incerc, desi mi se tot spune ca la un moment dat o sa obosesc. nu stiu ce sa cred, fiind una dintre pasiunile mele. imi place sa citesc declaratii de dispret sau indiferent printre randurile unei propozitii adresate mie care contine MIhaela si Jpurnal in loc de jurnal si.. Mihaela.
pentru mine supravietuirea are la baza versul asta, desi in contextul de unde provine e practic o ironie
All we need to do is make sure we keep talking.
of doamne. okay, o sa lucrez la asta. la cum sa tac.
:))
my god. si voiam sa inchei o carte de-a mea cu replica 'nu poti s-o faci sa taca?' care tot aparea spusa de diversi pe tot parcusul cartii :))
of i am such a drama queen..
i know ;D
of, M...
tacerile nu sunt bune tot timpul.
iar comunicarea e de baza! :P
deci da : "All we need to do is make sure we keep talking." da' nu sunt de acord cu "all we need..." - probabil in contextul in care era spusa mergea - trebuiau cumva sa nu adoarma, sau sa nu inghete de frig? :D
eu de multe ori tac crezand ca ce vreau eu de spus este atat de evident incat... mai bine tac.
sunt sigura ca de multe ori am avut de pierdut datorita "tacerilor confortabile".
si eu m-am analizat :))) si am ajuns la concluzia ca tine de lene ;)
restul e tacere... :)))
am vazut aseara un documentar pe hbo despre un pusti care s-a sinucis. fratele mai mic al tatalui lui se sinucisese si el cand avea doar 21 de ani.
si la un moment dat in documentar nu mai erau imagini, nici declaratii. scria doar
"RESTUL E TACERE."
in engleza. ei erau americani :P
m-a impresionat povestea. iar pustiul ala era cu adevarat deosebit!
pai in engleza se zice altfel decat in americana? ;D
lol.
da, te cred ca te-a impresionat. si pe mine ma impresioneaza oamenii care se sinucid, nu prea stiu de ce. si eu chiar cred ca dincolo nu mai e nimic
:))) se pronunta cu alt accent, da' io vroiam sa zic ca nu scria in romana :P
m-a impresionat tare, mai ales ca pustiul asta de la 5 ani tot vroia sa se sinucida.
N-ar fi exclus să fie ACEASTA cea nai bună dintre lumile posibile. Era un film cu James Belushi în care eroina putea să se întoarcă la un moment din trecut. S-a întors o dată. A intervenit şi a ieşit mai rău decât înainte. S-a mai întors odată. Iar a ieşit rău. Şi tot aşa de mai multe ori. În final s-a mai întors o dată şi n-a mai intervenit deloc. A privit ca şi cum n-ar şti ce urmează. Şi a fost cea mai puţin rea dintre variante...
ma intereseaza dc 'a ieşit mai rău decât înainte' a fost concluzia ta ca privitor/ impresia ce incerca sa o lase autorul sau concluzia tipei
pentru ca dupa parerea mea cel mai evident lucru care se poate spune despre lucrurile care ni se intampla e ca lasa niste urme, iti dau o perspectiva asupra vietii. si ca sa ma intorc in timp si sa elimin un ceva si apoi sa revin ca sa vad cum au evoluat lucrurile implica sa-mi amintesc cum eram inainte, sa... imi amintesc ca am intervenit, implica faptul ca amintirea acelui ceva si toate cele aferente lui (ei? ) au ramas in mine.
nu-mi dau seama dc incalc pactul fictional sau dc tin prea tare cu dintii de el, si cred ca iar merg prea departe cu filosofeala si desigur nimeni n-o sa aiba chef sa mediteze alaturi de mine la intelesurile vietii ;D dar pana si 'bine' si 'rau' sunt idei pe care ti le formezi in decursul vietii, pe baza a ceea ce traiesti, asteptarile ti le formezi la fel.
imi imaginez ca dc cineva mi-ar da posibilitatea sa vad cum ar fi decurs viata mea dc n-as fi facut gestul x, dc l-as fi facut, dc as fi luat alta decizie in locul celei pe care am luat-o... cred ca toate variantele m-ar plictisi ingrozitor, plus ca m-am chinuit atat de tare de-a lungul vremii sa ma accept asa cum sunt incat mi-ar fi greu sa accept din senin o persoana care.. nu seamana cu mine. dar care sa fiu tot eu .
dar problema care se pune e cat de fericita/ impacata as fi fost fiind pur si simplu persoana aia, nu cum o privesc/as privi-o eu pe ea acum.
adica, revenind la eroina noastra, ea avea in mod clar o viata .. nereusita, din pctul ei de vedere- dc tot incerca sa si-o schimbe...- dar luand alte decizii ar fi putut ajunge.. mai jos decat era atunci, dar mai impacata cu ce era, mai putin constienta de cat de sus se poate ajunge, etc etc.
am gasit demult un citat pe un blog 'Modul in care un om isi accepta destinul este mai important decat insusi destinul sau'
parerea mea e cea mai buna varianta dintre cele posibile e aia in care iti accepti 'destinul'. si eroina nu putea sa -si dea seama de asta din afara. deci.. din punctul meu de vedere intoarcerile si reintoarcerile ei nu spun nimic, mai ales ca sunt privite prin ochii ei care deja era intr-un fel :P
pt insemnarea ZDREANTA:
http://www.220.ro/Ddz9h2x2Y7/Cata-Imaginatie-Pot-Sa-Aiba-Unii
:>
ah stai ca am citit si comentariile :D venisem repede sa nu pierd linkul.
M, eu stii ca nu-s de acord cu chestia asta, ca ORICAND omul poate sa faca fix ce-a vrut acum un secol. de exemplu, eu nu mai pot acum sa ma marit virgina, nici daca as vrea din toata inima. nu vreau sa ma marit de nici un fel, dar zic asa [doamne ce exemple imi trec prin cap :))]
cred cu tarie ca lucrurile au timpul lor, pe care il auzim atunci sau nu, si deci se pierde. in viata lucrurile stau cum stau, nu poti sa permuti cum iti trece prin cap la orice ora... desi ni se spune urmeaza-ti visul si alte chestii, treaba nu e atat de simpla.
uneori e imposibila. de ex sa dai la nush ce academie. ca e limita de varsta sau mai stiu eu ce.
plus ca mai e o chestie trista oarecum, si-anume dezamagirea prin comparatie :))) gen X voia sa ajunga mare pictor, din greseala s-a dus la liceu de mate-info si apoi a facut.. inginerie. isi da seama la 37 de ani ca si-a ratat visul, stie clar care a fost momentul de cotitura si tu vii sa-i spui: hai frate, zi mai bine ca nu-ti doresti destul, nu ca nu se poate.
nu se poate, M. e vorba ca daca nu e geniu -si 99.99% din pictori NU sunt genii- ii trebuie o educatie, ii trebuie timp sa acumuleze tehnici, sa exerseze mai ales... in cel mai bun caz o sa fie un pictor obscur cunoscut doar in orasul lui si vanzand tablouri cu glastre si alte naturi moarte prietenilor.
eu am o prietena care dupa cls a IX a s-a mutat la pictura [de la noi de la info] pt ca nu mai suporta. a avut multe pile ca sa reuseasca treaba asta. daca nu se nimerea sa fie din fam aia, nu avea nici o sansa. si era chestie de UN AN intarziere, nu de... 10-15. plus ca apoi a trebuit sa recupereze din greu, pt ca ceillati facusera si in generala specializari d-astea. ea nu.
eu am incercat, m. sa ma duc la filozofie. dar nu mai functioneaza, crede-ma. ratarea in sensul asta e un venin care iti impanzeste mintea, tu acolo in tine STII ca ai pierdut startul. ii vezi pe ceilalati care-s acolo unde trebuie sa fie de la inceput, si tu... care incerci sa fentezi mersul lucrurilor. plus ambitia, plus determinarea, plus... faptul ca stii ca se poate sa o iei in freza. o stii din experienta anterioara. stii ca vor fi si materii nspa si profi absurzi si stii ca diploma nu-ti va ajuta la mare lucru si stii ca poate intr-un semestru n-ai bani de taxa sau ca... bla bla bla. sau ca se poate sa gresesti si acum drumul. da, a doua oara.
nu se compara. de mii de ori de-as mai da si intra la filozofie [pot exersa anual, macar o zi traiesc cu iluzia] si nici 10% nu se compara cu ziua cand eram acolo... SPERAND, avand emotii, visand, crezand din toata inima ca AIA E. nu stiu daca aia era, dar asta ce e sigur nu e :))
pt mine atunci s-a rupt ceva. daca tot vb de psihanlizari.
nu e frate nici o psihanaliza la mijloc. e dupa noroc, te nasti in fam cu bani, cu iubire si intelegere, cu acordat de libertati etc, sau te nasti intr-o fam cu una sau mai multe calitati lipsa. in romania in gen e problema de bani. la mine asta a fost, ca pana la urma o convinsesem pe maica-mea ca filoz. e stiinta stiintelor ahahaha :))
ACUM as sti ca puteam lucra ca o sclava sau ceva si ma descurcam si singura... eventual. dar in liceu -cum zice unicoarna- la 14 ani, scuza-ma.. ce drept de veto am avut? asa ca daca mama a zis INFO MATE FIZICA, alea au fost. nu ma deranjau, nah, mergeam si la chimie la olimpiada :)) tocmai aici am gresit eu, ca trebuia sa fiu smekera si sa invat numai la ce stiam ca vreau, la restul sa fac pe prosta. dar de unde sa i ceri cuiva asemenea chestii la... 12-13 ani?
e vb ca oamenii vor la un moment dat ceva -si nu vor des chestii din tot sufletul- si vor degeaba. si asta e naspa si nu se mai sterge, mnah.
:))))) deci STIU ca trebuia sa tac... eu sunt aia din povestea lui M care nici nu tace, nici nu da sfaturi, doar incepe sa vb despre el, sa spuna stai s vezi la mine cum a fost :)) well, nu era corect sa treaca cineva pe aici si sa i se para ca... e atat de simplu sa continue ceva de acum un secol. ca nu e. coada mea.
pe mine sa nu se mai supere nimeni ca deja lista tinde spre infinit :D
cum frate sa stau la 3 dimineata SAMBATA sa scriu comentarii in halul asta de lungi pe bloguri?
nu, deci asta trebuie sa inceteze :))
eu trebuie sa va multumesc - ca va pasa!
bai, asta e lucru rar in zilele noastre.
did, tu ai spus tot ce-mi statea mie pe suflet si mi-era lene sa pun in cuvinte!
si acum ma retrag in "tacerea mea confortabila".
'Modul in care un om isi accepta destinul este mai important decat insusi destinul sau'
imi place asta - o retin! ;)
@m
multumesc pentru atentia pe care ai acordat-o comentariului meu. mă temeam că iar pierdusem o excelentă ocazie de a tăcea din tastatură. filmul era unul de acţiune şi varianta aleasă de eroină era aceea care implica numărul minim de morţi.
ah si nu-mi dau seama dc ironia era autoadresata sau adresata mie ;D
nu conteaza
cum se numeste filmul? poate ar trebui sa-l vad daca tot m-am gandit atata la el :P
desigur că era autoironie. nu mi-aş permite să fiu ireverenţios în blogosferă.
filmul este retroactive
Multumesc :)
Trimiteți un comentariu