Castelul asta merita o poveste, din pacate - nu am chef azi. Dar daca as fi avut... as fi inceput o poveste despre o Craiasa a Zapezilor care se cocotase intr-un turn al castelului ei de basm, ce se afla sus pe un varf de munte... si daca as cauta sa-mi explic motivele pentru care se ascunsese Craiasa de lume in varf de genune, as da-o pe psihologie primara, iara. Deci o sa ne dam cu presupusul si o sa zicem ca era dezamagita, ranita si descumpanita, nu mai avea incredere in ea si nu mai astepta nimic de la ceilalti. Deci nu astepta nici oaspeti, nici sa fie gasita sau salvata din iarna ei eterna. Acum nu mai vroia decat sa doarma! Cel putin pan' la primavara. Dupa care o luam de la capat... speranta renaste odata cu natura... bla bla bla.
6 comentarii:
:))
linistea asta mi-a amintit de filantropica
deci vezi, unicornule?
TREBUIE o poveste, ca sa te salveze cineva, ca sa zica cineva ceva, ca sa.. :P
probabil trebuie sa-mi zica cineva sa-mi bag mintile in cap! :)
dar nu e de ajuns. ar trebui sa si ascult. :P
i disagree. probabil trebuie sa apara cineva care sa-ti zica sa te linistesti. and love just the way you are, for what you are so on and so forth
Povesti! ;)
Una dintre povestirile preferate ale copilăriei mele era Crăiasa Zăpezii a lui Andersen. Doar că în celebra povestire a şi mai celebrului povestitor danez, Crăiasa era personajul negativ. Imixtiunea ei transcendentală într-o idilă adolescentină pură, este anihilată prin puterea dragostei şi capacitate de sacrificiu de care dă dovadă pământeanca. Sper ca eroina ta să aibe o soartă mai bună!
Imixtiunea ei transcendentală într-o idilă adolescentină pură :)))
jesus christ what's wrong with you, people? :))
Trimiteți un comentariu