... sau cum m-am ales eu cu şoric la pranz ;)
se facea ca ma rugasera doi colegi sa le dau comanda la doua pizza, aici in capul strazii aflandu-se o pizzerie de nota 10, e drept cam piperata la pretz, dar face! plus ca au diverse oferte, pe ore si zile ca sa faca meniul mai atragator, iar pizza in sine e delicioasa :P
surpriza mea a fost ca dupa ce am dat comanda si mi s-a comunicat ca intr-un sfert de ora e la poarta, sa ma intrebe vocea de la capatul firului: "Va place şoriciul?" am crezut in prima secunda ca ori nu vorbeste cu mine, ori e inceputul unei glume din branşa... aia a lor :)) dar nu, vocea a insistat cu intrebarea aparent improbabila. M-am tinut tare: "De ce?" atunci mi s-a explicat ca e o promotie, si se ofera pe langa pizza si bautura gratuita si niste şorici! cu condiţia să-mi placă!!!
Rezonabil, nu? Raspunsul meu a sunat atunci: "Super! ala e al meu!" si m-am simtit rasplatita pentru gestul meu colegial si dez-interesat de a da comanda. :)))
L-au adus in caserola de plastic, arata asa frumos... o panglica facuta sul, si fraged de numa!
... si revin la faza cu Universul care are el grija din cand in cand sa simtim ca totusi... merita! si nu suntem chiar singuri acasa. :)