Ploua infernal,si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau in luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene in creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
...
Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia.
Tu ma strigai din urma:
raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...
...
N.Stanescu
2 comentarii:
imi place tare mult poezia asta!
mie imi place mult ploaia.
ok, si poezia asta.
Trimiteți un comentariu